Cum, necum, au trecut si sarbatorile pascale. Catolice sau ortodoxe. Romanii au rasuflat usurati si ca Gigi Becali a fost eliberat si pus sub sechestru judiciar - iata ca am mai in�vatat ceva... - am aflat ca ne pas�te si un nou brand de tara (Sa ne traiasca, dar stim bine ca "Fabulospirit"-ul, o aiureala cu pseudostaif, ne-a costat 100.000 de euro...) asa ca ne putem intoarce linistiti si la niste carti a caror aparitie ar putea sa treaca neobservata. Si ar fi pacat. Realmente. Dar cui Ii mai pasA ca scapa din vedere o carte buna cand sunt atatea alte tentantii, culinare si turistice, politice sau sportive? Bataia celor 30 de haidamaci rugbisti de mai saptamanile trecute, lasata cu fracturi de mandibula si gioale rupte ar putea fi cu greu uitata. Si ar mai fi destule subiecte si teme grase de pritocit, daca le-am tot ocoli si pe cele grave. O astfel de apariTie editoriala, sub semnul dramaticului, se dovedeste a fi si volumul "Istoria trece, cuvantul ramane... ", Editura Casa Radio, 2008. Aparut sub auspiciile unor distinsi istorici precum Adrian Cioroianu si Liliana Museteanu, care ingrijesc editia. Un volum subintitulat, pe buna dreptate, "Marturiile ultimului director al Societatii Romane de Radiodifuziune din perioada pre�comunista", testimoniu de mare valoare istorica, documentara, dar si umana a celui care a fost Vasile Ionescu. Pagini de vibranta istorie - daca nu cumva cuvintele sunt deja tocite cand intram in contact cu atatea suciri si rasuciri care au fost nu doar ale istoriei, dar si ale oamenilor... - secvente dintr-o Romanie care a fost candva si nu mai este. Trecutul transformat in marturie traita, fapte, oameni si intamplari, multe dramatice, altele de-a dreptul ticaloase redevin actualitate prin acest document, de ce nu, si literar. Cui nu-i place, sa citeasca elucubratiile atator juni imberbi, care-si inchipuie ca ecologia si sexologia, trancaneala hoata si virtuozitatile retorice pot impinge universul inainte. O lansare de carte la Centrul de Presa al SRR, cu staif si prezenta regala - la prezentarile dichisite ale unor nume precum acad. Dan Berindei, Valeriu Rapeanu, Liliana Museteanu sau PDG al SRR Maria Toghina - si in interesul unui neasteptat de numeros public, mai mult sau mai putin regalist sau radiofonist, a readus in actualitatea mistificata de azi, strambatatile istoriei de mai ieri. Vasile Ionescu conduce o institutie importanta a statului roman - Radioul era altceva intr-o lume fara televiziune - ca apoi sa fie luat in tarbaca de comunisti. 13 ani de puscarie grea, ca apoi recursul la memorie sa nasca aceste memorii de o certa valoare. Dispusa pe trei mari sectiuni, ce acopera decenii de istorie colectiva romaneasca, dar dau masura si unui tragic destin individual, memoriile lui Vasile Ionescu sunt inca o marturie zguduitoare despre propriul nostru trecut. Mai avem nevoie de el, ne mai foloseste la ceva daca nu reusim sa ne rupem de acest contingent fugos care ne risipeste in nimicuri efemere? Fiecare raspunde pe cont propriu. Vasile Ionescu si-a facut datoria. A scris despre viata lui, a Radioului pe care l-a servit exemplar, dar si a unei Romanii care, iata, se zbenguie astazi intre NATO, UE si capriciile fiecaruia dintre noi. Hristos a inviat!

Bedros HORASANGIAN