Asa am ajuns sa fim de Sarbatori crestine oaspetii strainilor cand ar fi trebuit sa fim gazdele celor dragi de-acasa. Am plecat pe la turci, greci, tailandezi, japonezi, americani, in Insula Pastelui sau mai stiu eu pe unde sa petrecem Pastele in toate stilurile lumii. Si noaptea de Inviere a ajuns una oarecare, miezul ei a cazut la alta ora, iar cantarea ,,Hristos a inviat din morti" n-a mai rasunat poate nici in gand. O amintire din copilarie isi face loc in fata de fiecare Paste: casa de la tara, bunicii, in straie taranesti, copiii si nepotii de la oras, noaptea de Inviere, cararile de lumina, masa din zori, nafura, spalatul cu apa din cana cu ou inrosit si banuti, painea de casa franta cu maini batatorite de munca, mielul, cozonacul, turtele, zgomotul ciocnirii oualor si vocile care marturiseau credinta: ,,Hristos a inviat!" ,,Adevarat a inviat". Ah, timpurile cand lifestyle se chema pe intelesul romanilor neatinsi de snobism, simplu, fel de a trai curat si frumos. Am batut targurile si magazinele sa vedem ce mai cumpara romanii de Paste. Banii mai putini i-au facut sa renunte la multe, dar nu si la a-si innoi cu hainute si incaltari copiii. In rest, din toate celelate mult mai putin.