Aliatul lui Voronin, Rusia, re�de�vine un interlocutor din ce in ce mai important al Uniunii Europene si Washingtonului. Este din ce in ce mai usoara sacrificarea Republicii Moldova. Si, mai mult decat atat, Voronin nici macar nu va mai avea nevoie sa faca efortul de a practica un dublu limbaj. Lansand un anumit tip de mesaje catre Bruxelles si cu totul altfel de mesaje in raporturile cu Moscova. Nu va mai fi nevoie de Romania ca avocat al integrarii Republicii Moldova in UE. Pentru ca nu va mai fi nevoie de UE. Din aceasta perspectiva, cea a demo�cratizarii, a integrarii euroatlantice, a garantarii drepturilor si libertatilor cetateanului, Republica Moldova se afla in moarte clinica. Chiar asa sa stea lucrurile? Nu cumva, in ciuda gravitatii evenimentelor de la Chisinau si a reactiilor deconcertante ale Occidentului, asistam la un fenomen diametral opus? Nu cumva chiar acum, din cenusa sperantelor moldovene, se poate naste o noua istorie?
Pe harta geopolitica a lumii libere, Republica Moldova este cvasi-inexistenta. Acest stat - constituit din trei judete cucerite de Rusia Tarista si apoi recucerite de Rusia Sovietica si, de cele mai multe ori, abandonate iresponsabil de "patria mama", - se dovedeste a fi o constructie artificiala. In care, in plus, mai atarna greu, ca o ghiulea, si un al patrulea judet, ceva mai putin romanesc, care este regiunea Tiraspol. De ce ar conta acest microspatiu de la limita Uniunii Europene in noua geografie, pe cale de a se stabiliza, dupa pauza istoriei ce a urmat caderii Cortinei de fier? Republica Moldova este luata serios in calcul doar de Moscova si Bucuresti. De Moscova, fiindca poate reprezenta un avanpost in Uniunea Europeana, cu atat mai mult cu cat in Tiraspol stationeaza Armata a 14-a, iar de Bucuresti, pentru cei mai multi, din ratiuni demagogice, patriotarde, pentru altii din motive de ordin sentimental, pentru cativa, din ratiuni pragmatice si, pentru foarte putini, din sentimente cu adevarat patriotice. Asa ca, pana la urma, cuvantul greu il are tot Moscova. Si asta se intampla cand? Atunci cand Statele Unite, cu o noua administratie, incearca sa relanseze dialogul si colaborarea cu Rusia, ceea ce inseamna, implicit, diminuarea divergentelor. In cazul Republicii Moldova si a altor teritorii din vecinatatea imediata a Rusiei, aceasta echivaleaza cu batista pe tambalul de la Washington. In trena Statelor Unite, si Uniunea Europeana face acelasi lucru.
Iar BucureStiul este iresponsabil. Prin presedintele Romaniei si nu numai. Noi am fi putut preveni evenimentele de la Chisinau. Noi am fi putut, in calitate de avocat al integrarii Republicii Moldova in UE, sa semnalam din timp derapajele periculoase ale regimului Voronin. Si vicierea grava a procesului electoral. Incepand chiar de la legislatia in baza careia s-a desfasurat. Nu ar fi fost o interventie in treburile interne ale Republicii Moldova daca presedintele Romaniei si-ar fi informat si avertizat din timp, pe cai nu neaparat formale, omologii europeni. La fel, in ceea ce priveste drepturile omului. Sau presiunile exercitate asupra societatii civile. Evident, am fi avut acest drept. Si aceasta dato�rie. Si am fi putut recunoaste - si nu acorda - cetatenia, fara discriminare, tuturor cetatenilor Republicii Moldo�va. De ce nu am facut nimic din toate acestea? Pentru ca Basescu nu a fost interesat cu adevarat. Si, in plus, el insusi nu are credibilitate afara. Discursul sau din Parlament este corect si binevenit, daca nu ar fi vorba de seful statului. El ar fi trebuit sa se puna in prealabil in acord, dupa cuvenitele informari reciproce si negocieri, cu ceilalti sefi de state europene. Daca cumva a facut-o - ceea ce este improbabil - e tardiv. Daca nu, e imprudent si primejdios, in ceea ce priveste pozitionarea externa a Romaniei.
Dar Moldova renaste. Pentru ca ceea ce se intampla acolo nu mai poate fi ignorat. Mamaliga explodeaza. Iar cand opinia publica va avea, prin intermediul presei, un tablou complet, guvernele vor trebui sa reactioneze. E inceputul sfarsitului lui Voronin. Si inceputul unei noi istorii.