Octavian HOANDRA 

In anii dinainte de 1989, ne amintim foarte bine, (daca dorim), tinerilor care se saturasera de Ceausescu li se intampla, in mare, acelasi lucru cu ce li se intampla acum celor din Republica Moldova. Nu intelegeau cum de este posibil ca "Lumea" civilizata sa nu vada situatia din tara lor. Imi amintesc perfect: ne adunam pe la vreo cafe�nea, sau la unul dintre noi acasa si ne intrebam fara a gasi vreun raspuns, de ce cabinetele occidentale continua sa-l "sustina" pe Ceausescu prin atitudinea lor cel putin toleranta, nu intelegeam cum de "marea" presa "libera" nu aduce vorba in mod imperativ despre nerespectarea drepturilor omului in Romania si continuam sa speram (ce prosti eram!) la generarea unui scandal - daca nu mondial, atunci cel putin european -, in legatura cu nenorocirea prin care trecea poporul roman. Se pleca din Romania pe capete, atunci, legal sau ilegal si nu ne puteam imagina cum macar jumatate dintre acestia nu pot ajunge sa ia legatura cu marile redactii ale ziarelor si televiziunilor, pentru a face cunoscuta lumii intregi situatia in care se afla Romania acelor vremuri. Asteptam in fiecare zi sa "se intample" ceva, sa auzim, la "Vocea Americii", "BBC" sau "Deutsche Welle" ca a inceput "scandalul". Ca "Lumea libera" protesteaza impotriva samavolniciilor prin care trece poporul roman. Ca i se va arata, in sfarsit, in mod public, adevarata fata a tiranului de la Bucuresti. De "Europa Libera" nu mai vorbesc: aveam stiinta de cel putin zece scrisori trimise din tara, pe cai sigure unui anumit redactor al postului si aveam confirmarea ca acesta le primise in mana. I se cerea sa spuna, pe calea undelor ca la frontiera vestica a tarii granicerii ucid oameni care au ales sa riste pentru a-si dobandi libertatea. Ca malurile sarbesti ale Dunarii sunt intesate de morminte si cruci fara nume ale romanilor ucisi de graniceri, ca statul Iugoslav returna transfugii romani autoritatilor, desi se stia ca acestia erau apoi torturati si infundau puscariile. Cu toate astea, scrisorile despre care vorbim nu au fost niciodata citite la microfonul postului si se parea ca nici una din cancelariile "Lumii libere" nu auzise de asemenea fapte. Nici ca incepand cu 1987 masurile draconice ale Securitatii lui Ceausescu erau din ce in ce mai evidente, pentru oricine, dar mai ales pentru ambasadele "democratiilor consolidate" de la Bucuresti. Cu toate astea, ca si in cazul Moldovei de azi, nimic nu se intampla in zona publica. Suntem uluiti cand stim ca sute de romani din Moldova sunt arestati si schingiuiti, sau cand OSCE spune ca alegerile din republica au fost corecte. Ne miram ca aceste imense abuzuri nu au loc pe canalele principale de media ale Lumii. In Moldova se incalca brutal drepturile omului, protestatarii sunt torturati in inchisori mai dihai decat pe vremea celor mai feroce dictaturi, dar The New York Times alege pentru prima pagina un articol despre camarila presedintelui din Zimbabwe, care vrea sa scape de judecata, iar CNN -ul il arata pe Kim Jong Il in toata "maretia" sa, aplaudat de o sala intrega plina de activisti. Putem citi cum marii editorialisti ai marii prese scriu despre drepturile animalelor. Ca actiunile de strada impotriva Guvernului thailandez sunt justificate. Manifestatiile de la Chisinau aproape ca nu exista, sau sunt clasate drept miscari ale unei generatii de tineri nemultumiti de saracie. Un domn de la Comisia Consiliului Europei, Willson, crede ca Moldova este o tara relativ deschisa si nu considera abuzive actiunile brutale ale autoritatilor, impotriva tinerilor moldoveni. Constatam cu aceeasi uimire ca nimeni, dar absolut NIMENI nu vrea sa vada ce se intampla cu adevarat. Asa au fost dintotdeauna, dar de fapt, noi suntem cei care am avut "orbul gainilor", noi suntem cei carora ni s-a anulat, din pacate, memoria, si daca acum platim, pentru asta platim. Am uitat de ce am ramas mai bine de 40 de ani in comunism, in asteptarea unor americani iluzorii, si cum o trasatura de condei pe o harta a hotarat in ce lume vom trai. Dar ne miram de ce este posibil ca intr-o lume care tot timpul vorbeste despre democratie si Drepturile Omului, sa se intample astfel de "accidente" si, mai ales, de ce aceeasi lume se face ca nu vede nimic in cazul acesta? Raspunsul exista. E cel pe care l-a dat scriitorul Kurt Vonnegut: "pentru ca asa merg lucrurile!"