Sigur, sunt si deosebiri: Piata Universitatii a fost un fenomen in esenta lui preelectoral, in vreme ce, la Chisinau, agitatia a explodat abia dupa ce s-a aflat rezultatul alegerilor din 5 aprilie. Uluirea pe care a provocat-o scorul neasteptat de inalt pe care l-ar fi obtinut, pentru a treia oara consecutiv, comunistii lui Voronin a scos literalmente lumea din fire, aducand-o in strada. Probabil asta s-ar fi intamplat la noi daca PDSR ar fi aparut subit pe 4 noiembrie 1996 pentru a declara ca ar fi obtinut, pe cai misterioase, peste 50% din sufragii; din fericire asta nu s-a intamplat, si, la 17 noiembrie, am iesit in piata ca sa sarbatorim infrangerea lui Ion Iliescu. DatorAm aceasta deosebire catorva persoane - nu multe - care au determinat luarea unor decizii pe care, din pacate, fratii nostri etno-lingvistici, intelectuali si politici de peste Prut nu le-au putut lua. Una dintre acestea a fost decizia de a crea o structura politica supraordonata partidelor, cu candidati unici la toate nivelele, de la cel local la Presedintia Romaniei, si de a persevera cu consecventa pentru consolidarea acestei structuri si dupa alegerile din 1992. O alta a fost decizia de a declara explicit si de a actiona consecvent in ideea ca Romania apartine spatiului european si euro-atlantic, si mai ales ca o guvernare fara PDSR si fara Ion Iliescu va grabi procesul de integrare a tarii in organizatiile garante ale valorilor democratice, NATO si UE. In fine, dar deloc in ultimul rand, decizia de a sustine explicit si pragmatic eforturile legitime si necesare ale NATO si UE de pacificare a Balcanilor de vest. Fara aceste trei paliere de decizie politica, azi eram - asa, snobi, versatili, sofisticati si cu nasul pe sus cum ne stie o lume intreaga - in aceeasi galeata, scuzati, cu restul romanilor de la est de Prut, fie ei din Republica Moldova sau din Ucraina, cu porti cat mai inguste spre Occident, la granita cu UE de la Nagylak sau B�k�scsaba. Similitudinile cu Piata Universitatii raman totusi flagrante: aceeasi confruntare dintre fortele politice ale restauratiei si cele doritoare de democratie si de modernizare, in care mass media controlata politic difuzeaza imagini false accentuand exclusiv caracterul violent al unei manifestatii filmate asa incat sa inspaimante. Reactia autoritatilor de a denunta o incercare de lovitura de stat, si anume una fascista, intra de asemenea in dosarul asemanarilor. Lipsesc, deocamdata, minerii, dar asta doar fiindca dl Voronin nu simte nevoia sa mascheze in vreun fel actiunea fortelor represive. O singurA bucurie, meschina si cu totul colaterala, mi-a provocat comentariile pe marginea crizei politice din Republica Moldova: dl Ion Iliescu a declarat ca acuzele aduse de Republica Moldova Romaniei ar fi o schema propagandistica obisnuita, care reflecta o anumita mentalitate. Sunt probleme care tin de starea de spirit din societatea din Republica Moldova, pe care conducerea politica nu o intelege, si de aceea arunca raspunderea pe seama altora. Nu va vine sa credeti? Mai urmeaza: "Conducerea politica a statului trebuie sa fie receptiva, deschisa la ce se intampla in societate si nu sa adanceasca lucrurile prin asemenea atitudini ostile la adresa populatiei, pentru ca punand pe seama altora - factorul extern - asta arata lipsa de deschidere, de receptivitate, de intelegere a problemelor proprii si, totodata, de a cauta solutii democratice de rezolvare a problemelor". Dragi golani de ambele sexe si consoartele aferente, luati aminte, dupa 20 de ani, dl Iliescu vede, in fine, paiul din ochiul lui Vladimir Voronin! O fi stiut el ceva, profetul din Damaroaia, doar noi n-am vrut sa-l credem...

Zoe PETRE