Un maraton teatral in care au evoluat si trupe din Romania: Teatrul Odeon (Bucuresti) Teatrul "Andrei Muresanu", Teatrul "Tamasi Aron" si M-Studio (Sfantu Gheorghe). Organizatorul si amfitrionul manifestarii: regizorul Bocsardi Laszlo, directorul Tea�trului "Tamasi Aron". Clasicii in haina moderna au fost vedetele. Eschil, Shakespeare, Kafka, Ionescu, Durrenmatt, Gombrowicz si-au revelat actua�litatea in montari de top, premiate sau nominalizate la festivaluri nationale si internationale. Prin acest program, Bocsardi Laszlo a urmarit sa semneze "un par�teneriat cu Europa, prin care micul nostru orasel de provincie sa fie ridicat la rangul marilor centre culturale", iar pu�blicului sa i se ofere spectacole-te�rapie pentru "sindromul crizei" care tulbura societatea de azi. Spec�tacolele ne-au oferit tabloul unei lumi ce aluneca la suprafata existentei, care isi ascunde golul spiritual printr-o mahmureala generala, o continua excitatie verbala, culinara, sexuala. Se flecareste sau se actioneaza cu cruzime in viziuni noncon�formiste, incomode ce violenteaza spectatorii. "Orestia" de Eschil, in doua variante - de la Deutsches Theater (foto jos), regia Michael Thalheimer si Stary Theatre, regia Jan Klata - ne ofera o imagine necrutatoare a tragediei ce s-a banalizat demonizata de mass-media, manipulata de idolatrie si o civilizatie telenolatra. Doua recviemuri, unul bufon si altul grav cu eroi-homunculi, clone, cobai ai unor vremuri in deruta. Zeii sunt scosi din ecuatie, astfel Apollo ia chipul lui Robbie Williams, superstar intr-un con�cert, Athena este o moderatoare de televiziune, iar Eriniile par coborate din reclama tv cu "fete fierbinti". Sumbru in nota comica Raul si uratul din om nu sunt cosmetizate nici in exceptionalul spectacol al Teatrului "Tamasi Aron", "Ivona, principesa Burgundiei" (foto sus) de Gombrowicz in regia lui Bocsardi Laszlo (incununat cu cinci nominalizari la Gala UNITER) sau "Vizita batranei doamne" de Durrenmatt, Teatrul "Jozsef Attila", regia Zsoter Sandor. O vivisectie a cosmarurilor noastre de zi cu zi este si odiseea personajelor, papusi de carne, ravasite de chemari, obsesii, spaime din mult premiatul Ionesco, "Cinci piese scurte" de la Teatrul Odeon, in regia lui Alexandru Dabija sau reprezentatia "Procesul" dupa Kafka de la Divadlo Komedie, in regia lui Dusan D. Parizek. Publicul este confruntat cu spectacole negre in nota comica sau tragica, cu povesti despre o lume care l-a scos pe Dumnezeu din creatie, macinata de pacatul trufiei, de demonul puterii si al consumului ce anticipeaza dezastre apocaliptice si moartea. Cuvintele sunt dure, imaginile incendiare prin brutalitate. Impresia tonica este ca aceste reprezentatii radi�cale nu sufera de "maladiile modernizarii" ce ingrijoreaza lumea teatrala si spectatorii. Mijloacele video, fumul, sangele, namolul, gesturile obscene si expresiile lubrice abunda pe scena, dar nu ineaca momentele de luciditate si emotie. Creatorii taie cu bisturiul in detalii de filigran, cu rigoare si vigoare. Alaturi de regizori si scenografi, marii performeri sunt actorii. In echipa sau individual, virtuo�zitatea cu care plonjeaza in abisul personajelor da masura adevarata a unui festival-eveniment. Intr-un timp descompus, desa�cralizat, in care "visam printre zeii carni" salvarea nu poate fi decat cea a spiritului. "Teatrul are nevoie de misionarism spi�ritual" declara Bocsardi Laszla.

Ludmila PATLANJOGLU