Valentin Hossu-LONGIN 

S-au implinit ieri 91 de ani de cand Sfatul Tarii de la Chisinau, for reprezentativ al Basarabiei, care adoptase, cu patru luni inainte, Declaratia de constituire a unei republici autonome, a hotarat unirea cu Regatul Romaniei. Prin acest act, se refacea Moldova seculara, la el adaugandu-se initiativa Consiliului National Roman din Bucovina, pentru revenirea la Tara-Mama, in 15 noiembrie 1918. Peste numai doua saptamani, Adunarea Nationala de la Alba Iulia consfintea vointa romanilor majoritari in Transilvania de a fi alaturi de fratii lor. Prin cele trei uniri, s-a realizat Romania Mare, sub sceptrul regelui Ferdinand "Intregitorul". Dar bolsevizarea fostei Rusii tariste si a Ungariei conduse de Bella Kun punea in pericol existenta noului stat, pana cand armata romana a invins agresorii, iar politicienii nostri si-au impus principiile si argumentele la Conferinta de Pace incheiata prin Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920). Zilnic, in saptamana care se incheie, au avut si au inca loc manifestari cultural-istorice, in mai toata tara si chiar peste actualele hotare, in amintirea primei actiuni majore de romanitate a basarabenilor. Destinul lor a fost deosebit de potrivnic si complex, datorita, in primul rand, asezarii in imediata apropiere a Rusiei, care de la Petru cel Mare citire (vezi testamentul sau) si-a dorit intregul bazin al Marii Negre, spre a ajunge la Mediterana, in detrimentul otomanilor si al tatarilor stapanitori ai Crimeei. S-au evocat, cu aceste ocazii, atat inceputurile statale ale Moldovei, prin "descalecatul" maramuresanului Bogdan Voda (1359) si al urmasilor acestuia, cat mai ales apogeul atins in vremea lui Stefan cel Mare (1457-1504), cand tara se intindea intre Carpatii Orientali si Nistru, intre Ceremus (hotarul cu Polonia) si tarmul pontic. La fel ca si celelalte doua provincii romanesti, Muntenia si Transilvania, ea va avea parte de dese amputari. Dupa ce rusii (sprijiniti de francezi) i-au invins pe turci, in 1812, prin pacea de la Bucuresti s-a hotarat cedarea teritoriului dintre Prut si Nistru, noii stapani numindu-l Basarabia, pentru a-l "pacali" pe Napoleon, care nu ar fi acceptat ocuparea...Moldovei! De aici incepe adevarata drama a Basarabiei, Prutul devenind rau blestemat si despartitor de neam. Tot de atunci dateaza si un cantec popular, care incepe asa: "Prutul esta ni desparti,/Prutul esta n-are moarti?/Dar ne-om pune noi candva/si cu gura l-om seca"... Istoricii si politicienii prezenti joi la comemorarea "Actului Unirii Basarabiei cu Romania, din 27 martie 1918", organizata de Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc si Asociatia Mondiala "Pro Basarabia si Bucovina", au adus apoi in discutie si au insistat asupra consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), prin care se impunea Romaniei cedarea Basarabiei si a nordului Bucovinei, avandu-se in vedere si teritoriul transnistrian, in care Stalin infiintase o Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca. Dupa al Doilea Razboi Mondial, soarta Basarabiei a fost pecetluita, devenind RSS Moldoveneasca, pentru ca ulterior destramarii URSS sa-si proclame independenta (27 august 1991) si sa se numeasca Republica Moldova, avand in componenta si Transnistria. Dupa un inceput incert, tara a reajuns pe mainile comunistilor, prin alegerea lui Vladimir Voronin, roman rusificat (numele sau real fiind Cioara, in ruseste, vorona). In scurt timp, fostul ministru de Interne, cu grad de general maior (KGB-ist) a devenit stapan absolut, determinand schimbarea romanei in oficiala "limba moldoveneasca", editarea unui "Dictionar moldovenesc-romanesc" si a unei istorii falsificate, precum si pregatirea federalizarii tarii ajunse la sapa de lemn... Pornind de la aceleasi realitati, dar vazute prin prisma scriitorului Mihai Prepelita, originar din Bucovina ocupata, traitor in Basarabia, cu studii moscovite si cetatean roman, la "Casa Titulescu" (ADIRI) a fost lansat volumul DINCOACE SI DINCOLO DE SARMA GHIMPATA, din ciclul "Romanii uitati in imperiul raului". Diplomatii au evocat, la inceput, figura aproape legendara a juristului Victor Cadere, seful Misiunii Romane in Siberia (1920-1921), care a reusit sa repatrieze "cir�ca 5000 de supusi romani" aflati prizonieri in regiunea Vla��divostok, atacata de trupele bolsevice. Este pentru prima oara cand se publica integral Raportul acestuia catre autoritatile romane (22 mai 1921). De tanar pana acum, Mihai Prepelita din Bahrinestiul siretean bate marile intinderi rusesti, cau�tand urmele sutelor de mii de romani - basarabeni si bucovineni - aflati in plin proces de deznationalizare, dupa deportarile sta��liniste in cele mai inospitaliere zone ale imperiului sovietic. P.S. Vom reveni, cu amanunte, despre acest ucenic si marturisitor al lui Victor Cadere; pentru el, e sfanta zisa lui Eminescu "Suntem romani si punctum!"