DouA texte dintr-un "Observator cultural" recent alimenteaza din nou polemica anti-intelectuali de pe piata noastra de... ambaturi. Unul al Iuliei Popovici (rau scris) - care se preface a nu intelege de ce un Traian Ungu�reanu ar avea sau n-ar avea voie sa aiba optiuni politice fatise ori mai putin explicite. Altul al lui Mircea Platon (bine scris) - prea confuz insa: ai putea intelege ca e suparat pe sat din pricina ca noii primari nu i-ar fi acceptat si lui functia de ideolog. Care ar fi, totusi, buba din care curg aceste purulente... dezbateri? Nu sunt in joc argumente. Daca ar fi, cineva le-ar fi vazut pana acum. In joc e o situatie de statut. Unii si-au castigat un statut de prestigiu. Altii taie frunza la caini, fara sa reuseasca sa institutionalizeze aceasta activitate. Cei din urma au suparari normale. Ce nu pricep ei este ceva simplu de tot: in ce afacere se afla. DacA ar fi intelectuali auten�tici, ar fi aflat deja cateva chestiuni care, in lumea reala, sunt clare de cateva zeci de ani. 1) Rolul intelectualilor publici (directori de constiinte) a fost inlocuit cu acela al expertilor consilieri (consultanti). 2) Nimeni in lume nu mai da doi bani pe filosoful-director-de constiinte (care stie cate ceva din toate si nimic precis). 3) Intelectualul este pretuit in lumea de azi daca a stiut sa devina expert intr-un domeniu limitat: constitutio�nalism, drept comercial, strategii electorale, lobby etc. 4) Nicaieri in lume nu mai are prestigiu social asa-zisul intelectual generalist, care ar sti mai bine decat restul omenirii cum sta treaba si cu drepturile omului, si cu criza economica, si cu ideologiile, pe scurt, cu orice. Prin urmare, la noi, cand se porneste o noua ofensiva impotriva intelec�tualilor, avem de-a face cu niscaiva resentimente prost mascate. In fond, pe unii ii supara Horia-Roman Pa�tapievici (nu se stie de ce), pe altii Gabriel Liiceanu (treaba lor de ce), dar nu are cum sa-i supere categoria sociala a intelectualului decat daca ei insisi isi imagineaza ca ar face parte din asa ceva. Sa faca! Dar sa afle mai intai ca nu exista asa ceva! Exista juristi, istorici ai ideilor, teologi, politologi etc. Toti acestia la un loc nu compun o categorie sociala, ci o serie de competente, uneori, din pacate, incompatibile. Ei bine, cand apare cate unul care stie sa combine, cu rigoare, mai multe astfel de competente, atunci, la noi, se vede buba. Asta vrea sa faca pe intelectualul, dom'le! Ei bine, abia cand apare o astfel de dihanie multicompetenta, fara sa vrem, fara sa stim, aflam in ce afacere ne aflam: intelectualul de stil vechi a murit, iar locul lui nu-l poate lua analfabetul de stil nou. Traim in vremea specializarilor stric�te. Mai putin in politica, unde noi, romanii, cultivam, apocaliptic, tu�peul incompetentilor si coruptibilitatea expertilor.

Ioan BUDUCA