Cristian UNTEANU 

Dar, dacA toate acestea sunt posibile, probabile si logice, atunci si reversul este intocmai. S-a atins acum un centru nevralgic. Doar unul. Sistemul subteran pesemne ca mai are multe asemenea, folosind elemente ale structurilor informative pentru a obtine faimoasele dosare, inregistrari, fotografii, relevee de conturi, toate transformate in arme pentru demolarea adversarilor sau intimidarea lor. Problema este ca, atacate, aceste centre nevralgice vor reactiona brutal si imediat. Si, odata cu contraatacul, vor incepe sa cada valurile deloc misterioase si extrem de urat mirositoare care acopera afacerile amestecate cu puterea. Pana unde se va merge cu aceasta demonstratie de forta? Se va da drumul cainilor razboiului total? De-abia acum, intr-un asemenea moment, vedem cum baietii si-au structurat jocul de protectie, atragand de multe ori presa in bataliile lor interne pentru repartitia zonelor de influenta. De unde, daca nu din logica aceasta a impartirii si ingradirii propriilor terenuri de joc mafiote, a venit practica "scurgerilor controlate" catre presa a unor dosare compro�mitatoare? Devenise chiar un fel de sport national, fiecare dintre retele dispunand de propriile canale, cel mai adesea colegi de presa care chiar credeau ca imbraca armura cavalerului fara teama si fara prihana, ajutand la lichidarea montruoasei hidre. Dar hidra traia din operatiunea asta, tragea foloasele din discredita�rea adversarului de moment. Si totul mergea bine atat timp cat cei implicati in jocuri stiau ca le-a reusit pasenta de transformare a presei intr-un fel de tribunal popular ad-hoc. Suprapunandu-se si chiar inlocuind de cele mai multe ori o justitie neperformanta, greoaie, speriata si complexata. Iar baietii din sistemele ascunse profitau trimitand dosare catre redactii, folosind forumurile de discutii si blogurile ca arme, vanturand fara scrupule mormane de dejectii in fata ventilatoarelor nationale. Semnalul de acum este important daca va avea o urmare dincolo de succesul unei operatiuni de o noapte in cel mai pur stil al echipei de desperados pusa la punct odinioara de Eliot Ness. Daca, intr-adevar, este semnalul ca urmeaza o operatiune de mari proportii care sa atinga in mod egal toate curtile din spate ale puterii de dupa '89, atunci exista o speranta. DacA InsA, cum se tem unii, nu e vorba decat de un episod superior al rafuielilor, se anunta intrarea intr-o serie de lupte extreme de violente si in care participantii, deopotriva prieteni si adversari, nu vor ezita sa utilizeze tot ce-au strans cu grija in arsenale in toti acesti ani. Pentru ca, dincolo de toate cele evocate pana acum, baietii au excelat intr-adevar in ceva anume: daca, firesc, au strans probe si dosare contra adversarilor, in primul rand au adunat tot ce-au putut despre prieteni. Preventiv. Si uite ca s-ar putea ca mai vechi istorii, devenite pentru unii legende urbane, sa poata fi brusc reactualizate si sa vedem iesind pentru un concert final primadone pe care multi le crezusera moarte, impaiate si puse in rezerva de mumii a istoriei. Este posibil ca bAieTii buni din sistem sa fi mizat pe un asemenea moment in care se combina presiunile externe cu cele ale crizei economice si vor sa profite pentru a face curatenie. Pentru asta insa nu sunt suficiente arestari, nici chiar probe concludente. Va mai trebui si ca Justitia sa-si poata lua in serios rolul si sa accepte faptul ca este chiar un argument esential in buna functionare a unui stat de drept real care s-ar putea sa fie Romania. Posibil. Probabil. Si ar fi si logic. Dar noi nu traim din logica...