A publicat peste 20 de carti de poezie unele rasplatite cu premii (in '93 a primit, la Boto�sani, Marele Premiu de Poezie "Eminescu"), a facut traduceri de referinta din poeti germani si austrieci, a scris o bijuterie de jurnal despre timpul scurt pe care l-a trait la tara, in comuna Bulbucata, a lasat amintiri despre perioada cand a fost corector, a activat dupa '90 in presa PNTCD dar, peste toate astea, Petre (Petrica, asa cum ii spuneam noi) Stoica a fost un extraordinar poet. Oriunde era prezent, molipsea instantaneu pe cei din jur cu fermecatoarele lui cozerii ce pareau inepuizabile. A plecat din Bucuresti acum mai bine de un deceniu, spre Banatul natal, pentru a se stabili definitiv la Jimbolia unde de altfel a infiintat un important muzeu al presei incurajat si ajutat de primaria locala. Imbolnavindu-se, a avut o perioada puterea sa nu se lase doborat, pana cand a venit acest trist 21 martie... Imi vin in minte imagini. Mi-l amintesc pe la inceputul anilor '70, cand lucra la Secolul 20, in Casa Monteoru unde se afla. "O furnica traversand taisul securii" Petre Stoica, dupa cat esti de activ, s-ar spune ca nu te plictisesti in Jimbolia. Doar nu m-am retras aici ca sa ma plictisesc. Stii, Jimbolia era numita odinioara "Micul Weimer al svabilor banateni", poseda un hipodrom, biblioteci, orchestre, cluburi... Profilul era agraro-industrial: existau tarani, meseriasi si industriasi. Fiecare categorie sociala avea clubul ei, asociatia ei culturala. Ciudatenia acestui mic oras este ca o vreme a fost in stapanirea sarbilor, iar in 1924 s-a alipit de Romania in urma unei galcevi care a avut loc intre deputatul pe care l-au ales ei si cetatenii si autoritatile orasului. Sarbii fusesera foarte duri cu ei, impozitele erau foarte mari si, la venirea lui in Jimbolia, deputatul a fost intampinat cu ostilitate, a fost chiar huiduit. Infuriat, acesta a cerut un schimb de localitati. Schimbul ne-a fost favorabil. Nu intru aici in amanunte, dar se pare ca dupa aceea au regretat foarte mult. Nu ma plictisesc aici, am multe de facut... Eu sunt bolnav de presa scrisa. Imi place sa frunzaresc intai, sa vad titlurile, apoi sa citesc, sa rumeg, sa compar. Zilnic citesc 4-5 cotidiane care ma costa o avere. La mine, cutia postala e plina tot timpul. Cu sinceritate, iti spun ca nu regret nimic. Nu am fost un mare rasfatat al sortii, dar nici un persecutat al ei. Intotdeauna cand am fost in situatii limita, nu stiu cum s-a intamplat dar cineva m-a salvat. (Fragmente dintr-un dialog cu Petre Stoica, de acum doi ani)

Iolanda MALAMEN