Pe scurt spus, Tariceanu a fost "executat" de cei pe care i-a scos din anonimat, pana deunazi, prietenii sai politici, fara o explicatie cat de cat valabila. Omul de rand se intreaba ce se ascunde dincolo de retorica viitorului presedinte liberal, licentiat in istorie, dar ignorand economia (in plina criza economica) sau a unui Relu Fenechiu, care "si-a dovedit dupa domnul Antonescu capacitatea sa castige pozitii importante intr-o zona deloc usoara" - dar ce are asta comun cu meritul personal al noului lider sau cu interesul national? Bunul prieten al domnului Tariceanu, Dinu Patriciu, recomanda acum noului presedinte Antonescu "sa refaca legatura cu societatea civila si sa-si extraga din ea oameni de valoare cu convingeri liberale". Asta imi aminteste cuvintele lui Talleyrand: "limba a fost data oamenilor ca sa-si ascunda gandurile!". De fapt, incurajarea non valorilor a fost pentru toti fruntasii liberali o regula. Nu puTini vor fi adeptii PNL deceptionati. De ce? Ca prim-ministru, domnul Tariceanu a inregistrat, dupa 1990, cea mai lunga guvernare insotita de crestere economica, de buna stare, de crestere a salariilor si pensiilor etc. S-a spus, InsA, de unii, in mod tendentios, ca domnul Tariceanu n-a condus suficient de democratic, aluzie nu la absenta consultarii, ci la o anumita distanta personala in relatia interumana: ea este apreciata, in Occident, ca sobrietate. Noua, romanilor, nu ne strica, avand in vedere stilul golanesc atat de raspandit. Mai este inca ceva. Romanii sunt amatori de schimbare; au dovedit-o, in istorie, boierii de odinioara si chiar intelepciunea populara, cu proverbul "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!".

Serban ORESCU