Ileana CORNEA 

Premierul israelian desemnat, Benjamin Netanyahu, liderul partidului de dreapta, Likud, care a mai ocupat fotoliul de sef al Executivului, in 1996, a avut curajul de a-si asuma, din nou, raspunderea de a forma o echipa guvernamentala functionala. In aceasta perioada, insa, situatia din Israel este mult mai complicata decat la momentul cand "Bibi" a demolat regimul laburist, castigand, spre surprinderea opiniei publice si a analistilor, scrutinul impotriva lui Shimon Peres, actualul presedinte al Tarii Sfinte, pe atunci proaspat laureat al premiului Nobel pentru Pace, alaturi de Yitzak Rabin si Yasser Arafat. Acum, Netanyahu este pus in situatia de a guverna un stat cu o conformatie politica eterogena, faramitata chiar, in urma unor legislative care au dovedit ca electoratul israelian si-a pierdut increderea in toti factorii de decizie, oricare ar fi aceia. Plus Intifada palestiniana - de care actualul premier desemnat a fost scutit, - in timpul mandatului trecut - plus agitatia de la frontiera cu Libanul, plus isteria populatiei in fata "pericolului nuclear iranian", trambitat de SUA in epoca lui Bush Jr. In aceste conditii, a reuni o coalitie guvernamentala capabila sa conduca tara si sa atenueze, cat de cat, diferendele cu statele invecinate, este o speranta care frizeaza utopia. Netanyahu, al carui termen pentru prezentarea viitorului guvern expira (cu tot cu prelungiri), la 3 aprilie, a incercat, cum s-a priceput si el mai bine, sa negocieze cu liderii unor alte formatiuni importante. Nici o sansa. Tzipi Livni, liderul partidului de centru-dreapta Kadima si laburistul Ehud Barak au refuzat sa ia parte la guvernare, luandu-si, totusi, angajamentul de a forma o opozitie constructiva si spre binele tarii. Cum, cu numai 27 de locuri, intr-un Parlament de 120, nu se poate constitui un Executiv functional, premierul desemnat se aliaza cu cine este dispus. Si s-au aratat dispusi multi lideri de partide si partidute, care de care mai extremiste, care de care mai ultrareligioase. Astfel, Benjamin Netanyahu a reusit sa faca un pas (cam riscant) in eforturile de a-si asigura aliati. El a incheiat, in noaptea de du�minica spre luni, primul sau acord de coalitie cu Israel Beitenu, o formatiune de extrema-dreapta, condusa de Avigdor Lieberman. In termenii intelegerii, Israel Beitenu va obtine Ministerul Afacerilor Externe instalandu-l la carma institutiei pe Avigdor Lieberman, va prelua si portofoliile Securitatii Interne, Infrastructurilor, Turismului si Integrarii. Nu se poate spune ca ar suferi de modestie sau de timiditate. Dar nici despre Bibi nu se poate spune ca ar fi prost. Avigdor Lieberman, moldavo-israelian, suspectat de luare de mita, frauda, abuz de incredere si spalare de bani, aflat in colimatorul Justitiei de noua ani, risca sa fie chemat din nou la ancheta, cu toata numirea lui la sefia diplomatiei. Un alt mar al discordiei pe care Netanyahu trebuie sa-l tina in propria ograda este cel al scandalului provocat de rapirea caporalului Gilad Shalit, in 2006, in Fasia Gaza, de catre combatantii miscarii teroriste Hamas. Teroristii conditioneaza eliberarea militarului de eliberarea a sute de prizonieri palestinieni detinuti de Israel. Desi se discuta pe aceasta tema de aproape trei ani, situatia nu pare nici macar sa se apropie de solutionare. Guvernul israelian inca in exercitiu a anuntat ca, dupa inca doua zile de negocieri indirecte, purtate la Cairo, nu s-a ajuns la niciun acord cu Hamas pentru eliberarea lui Gilad. Mai mult, Hamas a manifestat o atitudine si mai dura decat pana in prezent. Populatia israeliana, traind intr-un vesnic stres, cu teama permanenta de a nu deveni victime ale vreunui atentat, a obosit. Deja, israelienii, in proportie de doua treimi, ar fi de acord cu eliberarea prizonierilor palestinieni, in schimbul tanarului militar evreu, daca in acest fel ar putea sa fie pace. Benjamin Netanyahu a dat dovada de mult curaj pentru a se inhama la o caruta atat de grea. Dar, odata ce se va sti sigur ca a luat haturile in mana, va trebui sa o faca sa se deplaseze.