Cristian UNTEANU 

Cineva a mintit. Ca in negocierile de odinioara privind casatoriile "din interes". Daca fata era urata, proasta si fara avere, atunci macar ceva tot avea: o matusa bogata, o bunica din partea tatalui de-al doilea... Te casatoreai cu speranta ca a'batrana isi va da duhul repede si ca vei apuca sa te bucuri macar de o parte a vietii. Noi, in casatoria cu UE, cu ce ne-am ales pana acum decat cu nenumarati pumni in cap si suturi in fund, succesiv sau concomitent, jigniri si umilinte de toate felurile, monitorizari care de care mai severe si complete, comisii de evaluare si ancheta? Politicienii nostri au stiut si au acceptat asta in numele sperantei ca, la un moment dat, ceva se va inversa si vom incepe sa incasam si altceva decat injuriile cu care parca Romania s-a obisnuit intr-atat incat par acum un brand de tara... Cand am decis ca intram in NATO si apoi in UE, ne-am asumat faptul ca, cel putin o vreme destul de lunga, aveam sa fim in primul rand platitori de cotizatie. Foarte mare, peste 1,4 miliarde euro anual doar la UE... Dar ne-am bazat pe promisiunile ferme ale oficialilor europeni ca veni-va vremea cand vom incepe sa incasam dividendele pe care le meritam. Cum adica, "le meritam"? Pai, au explicat ani de zile reprezentantii europeni generatiilor succesive de decidenti romani fericiti de asemenea gadilare sub barbie, nu spuneti voi ca principalul atu al Romaniei este faimoasa, unica si senzationala sa pozitionare geo-strategica? Ai nostri au crezut, mai ales ca venea manusa dupa ce, timp de decenii, tot le sunase in cap valul propagandei Epocii de Aur privind contributia spatiului carpato-danubiano-pontic la istoria europeana si mondiala... Le-a fost usor sa creada in atat de facila si banala intoxicare privind eventuala postura de lider regional, apoi in proiectia unei inexistente, dar public aclamate axe Washington-Londra-Bucuresti... ba chiar, contrar tuturor semnalelor pe care cred ca le-am reprodus fidel in ultimii ani in acest ziar, chiar si in proiectul Nabucco. Initial, daca va mai amintiti promisiunile epocii de logodna, Nabucco trebuia sa fie un proiect cu garantii date de institutiile europene pentru un procent insemnat din cele opt miliarde de euro, cat era estimata constructia. Ceea ce urma sa fie un motiv pentru intrarea in joc a investitorilor privati, stiind ca exista, dincolo de toate, angajamentul politic ferm al UE in favoarea proiectului. Ceea ce, intr-un final, in traducere, insemna existenta, explicita sau nu, a garantiei de securitate privind traseul, dar si, extrem de important, perspectiva diversificarii sursei primare, ceea ce insemna includerea Iranului pe lista furnizorilor. Acum, Intr-un tArziu, ne confruntam cu realitatea. "Ne confruntam" este un eufemism, caci UE a decis, dupa ce ani de zile sustinuse altceva, ca pur si simplu sa scoata proiectul Nabucco de pe lista viitoarelor investitii din bani europeni, chiar daca suma de care se vorbea era una ridicol de mica, de numai 250 milioane euro, redusa chiar la 200 de milioane in a doua varianta de text, numai sa fie acolo... Nu ne confruntam cu nimeni caci, nu-i asa, asta e situatia si n-a fost sa fie. Partenerul nostru german din PPE (oare doamna Cancelar o fi stiind ca domnul Traian Basescu zice ca e din aceeasi familie politica cu dansa, cimotii, cum s-ar spune?) a zis ca nu. Nu bani europeni la Nabucco, sa dea privatii, dar dupa ce, zise doamna Merkel, se va spune clar de unde vin gazele. Ceea ce, cu scuzele pentru expresia golaneasca, este echivalentul unei injuraturi de mama la adresa specialistilor de la Comisie care, ani de zile, in sute si sute de reuniuni, tocmai asta facusera, adica demonstrasera viabilitatea proiectului Nabucco... ZIUA transmisese, cui a dorit sa ne asculte, mesajul corect. Cu o luna inainte de vorbirea doamnei Merkel, viceprim-ministrul rus ne spunea exact acelasi lucru. Problema este ca Romania a aflat asta, oficial, doar in reuniunea ministrilor de Externe. Diplomatii nostri de la Bruxelles dormeau in cizmele bine lustruite. Romania pierde. Cui ii pasa? Cui i-ar pasa? De ce nu functioneaza, acum cand trebuie, faimoasa axa a licuriciului? Sau cineva a calculat prost, a mizat si mai prost si nici macar n-are cu ce plati?