Amintirile au fost esentiale pentru Octavian Paler, unul dintre cei mai cititi autori ro�mani, iar "Viata ca o corida", volum in editie cartonata pe care-l scoate Polirom pe pia�ta (la pret promotional pana la jumatatea lunii aprilie), do�vedeste din plin acest lucru. Afirmatia este intarita si de "Drumurile prin memorie" pe care editura l-a publicat in aceeasi serie de autor. "Din pacate, n-am izbutit niciodata sa tin un jurnal multa vreme, m-am plictisit repede, n-am avut rabdare si n-am putut fi nici destul de sincer. De aceea am renuntat, incat n-am posibilitatea sa confrunt ceea ce am trait cu ceea ce imi amintesc ca am trait. Nu mai dispun decat de ceea ce imi amintesc ca am trait. Cu alte cuvinte, imi place, nu-mi place, depind de memoria mea. Daca mecanismele ei secrete vor sa suprime o parte din ceea ce am trait, e ca si cum acea parte de viata nici n-ar fi existat. Iar daca o schimba, luminand-o altfel de cum a fost in realitate, n-am de unde sa stiu ca nu asa am trait-o. Cum ai zice tu, ironizandu-ma, am ajuns sa pun memoria pe acelasi plan cu zeii si cu destinul. Exist, in timp, atat cat imi permite si cum imi permite ea sa exist. Am ceea ce vrea ea sa am. In rest, port in mine, fara sa stiu, un adevarat cimitir in care se afla ceea ce am uitat ca am vazut, ca am auzit, ca am fost". In "Viata ca o corida", acest nou volum de memorii, Paler imbina relatarea intamplarilor prezente cu intoarceri in timp, dublata de o complexa analiza a spectacolului de corida. In carte se regasesc pasaje despre copilaria petrecuta la poalele muntilor Fagaras, in satul Lisa, precum si despre anii de scoala si de liceu sau primele sarcini ca proaspat angajat la radio. "Gasesc o fotografie, de prin '42, '43, care infatiseaza cinci baieti, vara, pe munte. Probabil in Fagarasi. La varsta cosurilor pe fata, parem surprinzator de intelepti. Nimic bataios, obraznic, in priviri, in atitudini. Stam unul langa altul, cuminti. Am capatat atat de devreme constiinta exacta a limitelor noastre? Se pare ca da". Cartile lui Octavian Paler isi reven�dica locul in biblioteca orica�rui iubitor de literatura fiindca nu le lipsesc autobiografi�cul incarcat de mitologic; fiindca va vor face sa rememorati propria viata si sa rezonati cu trairile naratorului. "Pot sa recunosc ca nu sunt facut pentru ura. Dar sa nu iubesc nimic? Sa nu spun nimic? Sa nu cred in nimic? Nu exista, pro�babil, ceva mai greu de suportat, in afara durerii, decat repausul deplin, starea de obiect; nu m-as putea ridica, admitand ca as dori asta, la indiferenta celor cu desavar�sire satui sa iubeasca, sa spuna, sa creada si sunt recunoscator tuturor cauzelor care m-au ferit sa devin un asemenea intelept. (...) Intr-o corida totul se tese cu trei fire de canepa, Raul, Iubirea si Moartea. De altceva, in mod nor�mal, nu mai e loc. Sinceritatea si adevarul devin de o dramatica simplitate. Pe cand intr-o viata firele sunt mai multe si uneori se incalcesc pana la confuzie". Crede-ma, nu e deloc placut sa fii un om cu experienta. Sufar de un exces de memorie, cum sufera altii de un exces de acid gastric.

Luana Duschka