In urma cu cateva zeci de ani, prin pustiile Dobrogei, oamenii se dadeau in vant dupa agricultura. Un oras - Negru Voda - se nascuse dintr-o comuna in care exista un CAP, un IAS, un SMA si un complex pentru cresterea porcilor. Nimeni nu stie nici azi de ce un catun dintre ciulini poarta numele unui Basarab de prin Banatul Severinului. Nu exista nicio zona industriala din cosurile careia sa se ridice spre inaltul cerului valuri negre de fum. Bunastarea plutea nestiuta peste casele si blocurile de pe strada principala betonata, considerate mandria orasului. Dupa 1990, dintr-odata, si fara nicio explicatie, s-a ajuns la concluzia ca agricultura nu mai este buna pentru oras si institutiile neaose ale acesteia au fost desfiintate. De atunci, orasul a intrat in agonie. La intrarea in Negru Voda intalnesti cladirile vechi ale epocii de aur a agriculturii. Arhi�tectura este demodata si asimetrica, transformand peisajul intr-un trecut ruginit si indepartat. Sediile si grajdurile ceapeurilor au fost abandonate. Principalele repere ale orasului sunt gara, primaria, liceul teoretic si bisericile. Blocu�rile de locuinte, fosta mandrie a orasului, zac in ruina. Oricat ai incerca, nu poti descoperi un specific al orasului. Strazile laterale sunt lungi si par a ajunge dincolo de granita. Desfundate, pline cu noroi sau pietruite par�tial, trotuarele sunt de asemenea innamolite. Spatiile pentru iarba sunt niste maidane cucerite si ele de noroaie. Printre zecile de blocuri care se insiruie pe strada principala nu se zareste nici un petic de spatiu verde. Locatarii abandoneaza masinile direct in glod. Pietruire totala Pe un maidan cu pretentii de spatiu verde este postat un panou imens pe care se poate citi un indemn care pare adus din arhiva santierului de la Bumbesti-Livezeni: "Sa scoa�tem judetul Constanta din noroaie!"Autorii, adica managerii de campanie electorala ai lui Nicusor Constantinescu, maharul PSD, inca mai ameninta cinstit alegatorii cu pietruirea "totala" a drumurilor. Pe cealalta parte a sleaului se afla cinematograful "Lumina", dotat cu parc si cateva banci, pe sub care o haita de caini latra a mortiu. Vasile Popescu merge pe trotuarul din fata primariei, care este mai larg si mai curat, tragand cu sete dintr-o tigara. "Mai merge cu tutunul! Acu' vin de la medic!". Nu prea isi face probleme in ceea ce priveste traiul zilnic din Negru Voda. "Deocamdata, sotia este profesoara! Cu salariul ei si cu pensia mea de 680 de lei, ne descurcam!" La 63 de ani, dupa 42 de ani de munca, domnul Vasile a inteles ca societatea si-a cam batut joc de el si nu mai are incredere in nimeni. Sta la un bloc de pe strada principala unde are sobe de teracota cu lemne. In oras este apa curenta, iar acum se introduc si gazele. "Au spart din nou strazile!", zice. Isi aminteste cu nostalgie de vremurile tineretii, cand orasul fremata de viata si cand toata lumea lucra la IAS sau la complexul de porci. Acum, in oras nu mai gasesti un loc de munca, sa dai cu tunul! El ca el, ca dee! a dat Domnul de a iesit la pensie, dar "e vorba de cei tineri care trebuie sa-si faca si ei o familie!" In fiecare dimineata, de la bariera orasului, pleaca spre Mangalia, la santierul Naval, sase autobuze care duc oamenii la munca. Turism nu exista, pentru ca nu exista obiective care ar putea momi vreun om cu minte la cap sa calce comuna de beton. Sansa orasului a con�stituit-o agricultura care s-a dus de rapa din cauza ca s-au distrus sistemele de irigatii. "Faceam baie sub aspersoare!", isi aminteste Vasile Popescu care este convins ca orasul este mort "mai mult de 100%!"Noroc ca Bulgaria este aproape si ca se trece granita doar cu buletinul. Din cand in cand domnul Vasile face cate o vizita la bulgari, pen�tru ca acolo "papa si drinkenul sunt mai ieftine!". Pentru niste romani parliti, cu pensii mici, excursia este rentabila. "Am ajuns ca inainte de '90! Si, culmea, drinkenul este roma�nesc! Cumpar de la bulgari vin de <<Murfatlar>> mai ieftin ca in Negru Voda!"Ne propunem ime�diat sa facem o deplasare in Bulgaria si sa ne aprovizionam cu "papa"si "drinken" mai ief�tine, pentru drumul de intoarcere. "Comenius 2009" La capatul strazii principale, ajungem la o intersectie cu doua directii: stanga Bulgaria, dreapta Medgidia. In fata, intersectia este inchisa de cladirea cu doua etaje a Liceului Teoretic. Dupa frigul de afara, caldura din interior este mai mult decat ospitaliera. Gina Tone, directoarea liceului, este genul de femeie care nu are niciodata astampar. Este profesoara de chimie si directoare din 2006. Face naveta zilnic la Constanta cu maxi-taxi, pentru ca nu are carnet de conducere. 80% din cadrele di�dactice fac naveta zilnic la Constanta si Mangalia. Liceul Teoretic are curs primar si gim�nazial, fiind singura unitate scolara din oras. La Festivalul National de Film de la Constanta din 2008, liceul a castigat primul loc cu un film realizat de elevi, intitulat: "Nu, violentei!". Liceul desfasoara in prezent un proiect "Comenius"cu un grant de 15.000 euro, in parteneriat cu un liceu similar din Kardam, Bulgaria. Obiectivele proiectului sunt: comunicare in limba engleza, invatarea reciproca a limbilor materne si desfasurarea unor activitati culturale bazate pe traditiile si obiceiurile celor doua popoare. "CIA Negru Voda" In laboratorul de chimie ii gasim, asezati disciplinati in banci, pe elevii de la frecventa redusa. Ai crede ca in clasa s-au adunat niste cetateni ono�rabili, care au venit la o sedinta cu parintii. De fapt, parintii sunt niste elevi constiinciosi, care au venit la ore. Orele in�cep la 13.30 ziua si tin pa�na la orele 19.00 seara. Direc�toarea Gina Tone spune ca "elevii"pe care ii avem in fata sunt foarte con�stiinciosi. Se invoiesc de la serviciu si vin in fiecare zi la scoala. Valentina Chiperfericea vrea sa termine liceul si apoi, sa urmeze cursurile unei facultati. Este infirmiera la "CIA Negru Voda"(Centru de ingrijire si asistenta sociala!). La 35 de ani Valentina viseaza sa ajunga medic si sa profeseze in Negru Voda. In banca de alaturi sta Florea Medeleanu. Are la tample cativa ghiocei infloriti. Pare jenat. "Timpul ne preseaza, iar serviciile se gasesc greu! M-am gandit sa termin liceul!", explica, parca scuzandu-se. Are 53 de ani si este lacatus mecanic la statia de gaz metan din Negru Voda. La inceput i-a fost greu sa fie elev, dar acum s-a imprietenit cu colegii si nu i se mai pare ca face ceva nefiresc pentru varsta lui. Acasa fata il verifica la lectii pentru ca "de fapt, ea a fost aceea care m-a indrumat sa continui liceul!", marturiseste domnul Florica. Dupa ce se vor introduce gazele, vor veni multi investitori si poate ca se va dezvolta si turismul, legat de existenta frontierei. Nu crede ca va mai apuca zilele de aur ale orasului. Dupa ce va termina liceul, bacalaureatul, Florica va merge cativa ani cu viteza redusa. Apoi se va retrage la pensie in casuta de la tara si va merge in fiecare vara la mare cu nepotii dupa el. Intrebati de Nea Ionica arendasul Iesim din nou pe strada principala unde ne intampina o iarna taioasa si rece. Pe strada nu se vede niciun locuitor. Aproape de Biserica Veche il intalnim pe Ion Voicu, un barbat corpolent, care infrunta vantul taios care-i musca din obraji. Nu este localnic, ci din Dum�braveni, comuna cea mai mica din judet. A venit la oras cu treburi "financiare": sa vada daca statul ii da banii pentru cele 400 de hectare pe care le are in arenda. Domnul Ionica practica o meserie relativ noua: cea de arendas. "Nu e mare scofala! Cand faci la urma tanda pe manda, te alegi cu praful de pe toba! Iar statul nu prea te ajuta! Acum sunt in pana financi�ara si nu pot sa administrez chimi�cale!", spune suparat. A fost sofer 40 de ani la CAP si cand a vazut ca nu se poate baza pe pensie a hotarat sa se descurce cu forte proprii. Asa a ajuns la 69 de ani, arendas. Are doi baieti si o fata care vin saptamanal de la oras si il ajuta. Ne invita sa venim la vara la Dumbra�veni, sa vedem pe viu cum se face meseria de arendas. "Veniti in satul Furnica si intrebati de nea'Ionica, arendasul!" Mai scump ca la Amsterdam Razvan Stanciu are 19 ani si vinde flori in centru la Negru Voda. Spune ca aproape toate strazile sunt sparte si ca lozinca ar trebui sa se modifice: "marea repietruire!". Vinde flori pentru ca in oras nu se gasesc locuri de munca, dar tineretul s-a obisnuit si se agata de orice oportunitate. Sau isi cauta un loc de munca in alte localitati! Din Negru Voda nu prea au plecat tinerii in strainatate. In Negru Voda turistii ar veni degeaba, pentru ca nu ar avea ce sa vada. In oras nu exista niciun hotel in care s-ar putea caza eventualii turisti. Bogdan nu crede ca generatia lui va reusi sa schimbe lucrurile in bine. "Pe cei batrani nu poti sa-i schimbi, iar cei tineri ii copiaza cu toate relele lor!" Este convins ca oricat ar munci in mod cinstit, nu ar reusi sa-si cumpere o masina sau o casa. Romania nu va oferi atat de repede o sansa tinerilor. "Dureaza!". Cat dureaza? "Aaaaaaa... ha, ha, ha!", rade Bogdan facand haz de necaz. Florile pe care le vinde provin din sera de acasa pe care o ingrijeste impreuna cu mama lui. Trandafirii ii da cu opt lei bucata, lalelele cu trei lei si zambilele cu cinci lei bucata. La Amsterdam un buchet de cinci lalele costa 3 euro. Cumparam un trandafir violet pe care il vom purta cu noi, ca sa invinga frigul si iarna si ne luam ramas bun de la liceanul romantic care cultiva si vinde flori ca sa nu vada culoarea cenusie a economiei de piata. Timpul ne preseaza, iar serviciile se gasesc greu! M-am gandit sa termin liceul! Florea Medeleanu, 53 de ani, lacatus mecanic

Text si foto: Teodor Seran, teo@ziua.ro