Faptul ca Merkel si Germania au ales aceasta cale este de o mare importanta. Merkel a actionat cunoscand punctul de vedere al SUA asupra acestei probleme si este pregatita sa reziste la orice presiune americana care ar putea urma. Trebuie reamintit faptul ca Merkel ar putea fi cel mai pro-american politician din Germania, si probabil cel mai pro-american cancelar din ultimii ani. Mai mult, provenind din Germania de Est, ea are o neliniste profunda referitoare la rusi. In orice caz realitatea a depasit inclinatiile sale personale. Mai mult decat alte tari, Germania nu doreste sa se indeparteze de Statele Unite. Insa se afla intr-o pozitie de natura sa o puna in fata presiunii americane. Dependenta energetica si cheltuielile pentru aparare Intr-un anumit sens, motivele lui Merkel pentru aceasta pozitie sunt simple. Germania este dependenta de gazele naturale rusesti. Daca aprovizionarea va fi intrerupta situatia Germaniei ar fi disperata - sau atat de apropiata de acest termen, incat orice distinctie ar fi una academica. Rusia ar putea decide ca nu isi poate permite sa intrerupa exporturile de gaze naturale, insa Merkel are de a face cu un interes german fundamental si nu este pregatita sa riste asa ceva pentru aderarea Ucrainei sau Georgiei la NATO. De asemenea nu se poate baza pe o precautie a Rusiei intr-o chestiune ca aceasta, mai ales cand Rusia pare sa fie intr-o stare de spirit lipsita de precautii. Bineinteles, Germania cauta surse alternative de energie pentru viitor si in cinci ani s-ar putea ca dependenta ei de Rusia sa nu mai fie atat de semnificativa. Insa cinci ani reprezinta o perioada lunga. Mutarea Germaniei nu este legata doar de gazele naturale. Germania vede obsesia Statelor Unite fata de extinderea NATO ca nefiind in interesul sau. In primul rand, extinderea garantiilor NATO pentru Ucraina si Georgia este lipsita de sens. NATO si Statele Unite nu detin mijloacele militare pentru a proteja Ucraina sau Georgia, iar includerea lor in alianta nu ar creste securitatea europeana. Dintr-un punct de vedere militar, aderarea la NATO a celor doua foste republici sovietice este un gest lipsit de semnificatie, in vreme ce din punct de vedere politic Berlinul il vede ca pe un gest de natura sa ii irite pe rusi in lipsa unui scop clar. Mai apoi, daca NATO ar fi pregatit sa protejeze Ucraina si Georgia, toate tarile NATO, inclusiv Germania, ar fi fortate sa isi creasca cheltuielile pentru aparare in mod substantial. Iar asa ceva nu este dorit de Germania si restul NATO. In sfarsit si probabil cel mai important aspect al problemei, Germania a petrecut perioada 1945-1992 fiind campul de batalie potential al Razboiului Rece. A petrecut anii 1992-2008 fara sa mai fie principalul camp de batalie potential. Germania prefera ultima situatie si nu intentioneaza sa fie atrasa intr-un nou Razboi Rece, indiferent de circumstante. Acest lucru are implicatii profunde atat pentru viitorul NATO, cat si pentru viitorul relatiilor americano-germane. Germania se afla astfel in mijlocul unei crize strategice in care trebuie sa ia unele decizii fundamentale. Pentru a intelege deciziile pe care trebuie sa le faca Germania trebuie sa intelegem problema geopolitica a acestei tari si deciziile pe care le-a luat in trecut. Problema geopolitica germana Pana in 1871 Germania a fost fragmentata i zeci de mici state - regate, ducate, principate etc. - alcatuite din ramasitele Sfantului Imperiu Roman. Lumea vorbitoare de limba germana era despartita de tensiuni interne si de manipulari constante din partea puterilor straine. Partea sud-estica a lumii germane, Austria, constituia centrul Imperiului Habsburgic multinational. Acesta era de confesiune catolica si se implica in mod continuu in regiunile catolice din restul Germaniei, mai ales in Bavaria. Francezii se amestecau constant in Renania si manipulau echilibrul de putere dintre statele germane. Rusia ameninta permanent dinspre est, unde avea granita cu marea putere germana protestanta, Prusia. (In acea perioada Polonia era divizata intre Prusia, Rusia si Austro-Ungaria). Germania era permanent victima marilor puteri, o situatie pe care Prusia a incercat sa o corecteze in jumatatea de secol dintre batalia de la Waterloo si unificarea germana. Pentru a unifica Germania, Prusia a trebuit sa faca mai mult decat sa-i domine pe germani. A trebuit sa lupte in doua razboaie. Primul a fost in 1866 cu Imperiul Habsburgic, pe care Prusia l-a infrant in sapte saptamani, punand sfarsit influentei habsburgice in Germania si reducand Austria la calitatea de partener mai mic al Germaniei. Al doilea razboi a fost in 1870-1871, cand Prusia a condus o coalitie germana care a invins Franta. Aceasta infrangere a incheiat influenta franceza in Renania si a dat Prusiei spatiul pentru a crea o Germanie moderna, unificata. Rusia, care era multumita sa vada atat Austro-Ungaria cat si Franta infrante si care vedea o Germanie unita ca un tampon impotriva unei alte invazii franceze, nu a incercat sa blocheze unificarea. Unificarea germana a modificat dinamica Europei. Mai intai a creat o mare natiune in inima Europei intre Franta si Rusia. Unita, Germania era mai dinamica din punct de vedere economic, iar cresterea ei a depasit-o pe cea a Frantei si Marii Britanii. Mai mult, a devenit o putere navala, dezvoltand o forta substantiala, care la un anumit punct putea provoca hegemonia navala britanica. A devenit de asemenea o mare putere exportatoare, preluand piete ale Frantei sau Marii Britanii. Cautand spatiu de manevra, Germania a inceput sa priveasca spre Est, spre Rusia. Pe scurt, Germania era mai mult decat o natiune - era o problema geopolitica. Problema strategica a Germaniei era ca in cazul in care francezii si rusii ar fi atacat simultan, cu Marea Britanie blocandu-i porturile, Germaniei ar fi pierdut si s-ar fi intors la haosul dinainte de 1871. Datorita interesului pe care Franta, Rusia si Germania il aveau in anihilarea Germania, aceasta a trebuit sa presupuna ca un astfel de atac va veni. De aceea, de vreme ce Germania nu putea lupta simultan pe doua fronturi, avea nevoie sa lupte intr-un razboi preventiv, atacand Franta sau Rusia mai intai, invingand pentru ca sa se intoarca apoi impotriva celeilalte - toate acestea inainte ca blocada navala britanica sa inceapa sa-si arate efectele. Singura aparare a Germaniei era o ofensiva in doua etape complexa ca un balet, al carei esec ar fi fost catastrofal. In Primul Razboi Mondial, executand Planul Schlieffen, germanii au atacat mai intai Franta, incercand doar sa-i blocheze pe rusi. Planul era ca mai intai sa fie ocupata coasta Canalului Manecii si Parisul inainte ca Marea Britanie sa se poata implica si inainte ca Rusia sa se mobilizeze pe deplin, pentru ca mai apoi sa fie invinsa Rusia. Planul a esuat in prima batalie de pe Marna si in locul unei victorii fulgeratoare Germania a fost blocata intr-un razboi pe mai multe fronturi care a costat milioane de vieti si a durat mai multi ani. Chiar si asa, Germania aproape a castigat razboiul, facand necesara interventia Statelor Unite pentru a lipsi Berlinul de o victorie. In Al Doilea Razboi Mondial germanii isi invatasera lectia, astfel incat, in loc sa blocheze Rusia au incheiat un tratat cu Sovietele. Acesta a asigurat spatele Germaniei prin impartirea Poloniei cu Uniunea Sovietica. Sovietele au fost de acord cu acest tratat, asteptandu-se ca fortele lui Adolf Hitler sa atace Franta si sa fie blocate, asa cum s-a intamplat in Primul Razboi Mondial. Apoi sovieticii ar fi cucerit Occidentul dupa ce razboiul ar fi epuizat restul Europei. Germanii i-au uimit pe rusi infrangand Franta in sase saptamani pentru a se intoarce impotriva Rusiei. Frontul rusesc s-a transformat intr-un masacru, si inca o data americanii au contribuit la lovitura finala.Consecinta razboiului a fost impartirea Germaniei in trei parti - o Austrie independenta, o Germanie de Vest ocupata de Occident si o Germanie de Est ocupata de sovietici. Germania occidentala s-a aflat inca o data in fata problemei ruse. Partea de est era sub ocupatie, iar Germania occidentala nu se putea apara singura. S-a integrat intr-o alianta dominata de americani, NATO, care era alcatuita pentru blocarea sovietelor. Germania de Vest si cea de Est ar fi servit drept principal camp de lupta pentru orice atac sovietic, cu tancurile sovietice in fata tancurilor americane. Pentru germani Razboiul Rece a fost probabil mai periculos decat oricare dintre razboaiele anterioare. Indiferent de rezultatul razboiului, Germania avea o mare sansa de a fi distrusa in cazul in care acest razboi ar fi avut loc. In sfarsit, unita si sigura? Pentru prima oara de mai multe secole, Germania era atat unita cat si asigurata. Insa germanii au pastrat teama primordiala de a fi prinsi intre Franta si Rusia. Berlinul a inteles ca asa ceva era departe de realitate, era mai degraba o problema teoretica in acel moment. Insa germanii au inteles si cat de repede se pot schimba lucrurile. La un prim nivel, problema nu era altceva decat o accentuare economica a Uniunii Europene comparata cu o concentrare geopolitica asupra Rusiei. Insa la un nivel mai profund, Germania era, ca intotdeauna, prinsa intre cererile potential concurente ale Rusiei si Occidentului. Desi problemele erau mici, nu existau garantii ca nu ar fi putut creste. Acesta a fost contextul in care Germania a vazut razboiul ruso-georgian din august 2008. Berlinul nu a vazut doar Statele Unite mergand catre o relatie ostila cu Rusia, ci si Marea Britanie si Franta mergand pe acelasi drum. Presedintele francez Nicolas Sarkozy, care detinea in acel moment Presedintia UE, a mers la Moscova pentru a negocia un acord de incetare a focului in numele Uniunii Europene. Cand rusii au parut ca nu doresc sa respecte termenii negociati, Franta a criticat Rusia si a inclinat catre un fel de sanctiuni la summit-ul UE asupra Georgiei. Cu o Mare Britanie si mai inflexibila, Germania a vazut la orizont amenintarea celui mai negativ scenariu: a inteles ca securitatea placuta a lumii de dupa Razboiul Rece se incheia si ca trebuie sa-si alcatuiasca o noua strategie nationala.Din punctul de vedere al Germaniei, reintarirea influentei ruse in fosta Uniune Sovietica ar fi putut fi blocata in anii '90, insa in 2008 a devenit inevitabila. Germanii au vazut ca relatiile economice din fosta Uniune Sovietica - si nu doar in chestiuni referitoare la energie - au creat o relatie complementara intre Rusia si fostul sau imperiu. Intre afinitati naturale si puterea ruseasca, o sfera de influenta rusa, daca nu cumva o structura formala, a devenit inevitabila. Era o realitate incipienta care nu mai putea fi revizuita. Franta are Polonia si Germania intre ea si Rusia. Marea Britanie are acelasi lucru plus Canalul Manecii, iar Statele Unite au in plus Oceanul Atlantic. Cu cat cineva este mai departe de Rusia, cu atat mai confortabil poate provoca Moscova. Insa Germania are doar Polonia drept tampon. Pentru orice natiune care doreste in mod serios sa reziste puterii ruse, prima intrebare este cum sa asigure securitatea tarilor baltice, o portiune vulnerabila la nord de Polonia. Raspunsul ar fi stationarea unor forte NATO in Polonia si in tarile baltice, iar Berlinul a inteles ca Germania va fi atat baza logistica cat si cea mai probabila sursa de trupe. Insa apetitul german pentru trimiterea de trupe in Polonia si tarile baltice era indestulat. Acesta nu a fost un curs dorit de Germania. Stratfor