Dar presedintele Obama intra si in marele joc al competitiei globale - si in acel joc, rar se intampla ca presedintii sa fixeze agenda. Provocarea majora nu este Gaza; disputa israeliano - palestiniana nu este una in care un presedinte american ar trebui sa se implice, decat pentru a-si face singur rau. Asa cum am explicat, acesta este un conflict imposibil pentru care nu exista nici o solutie reala. In mod sigur, Obama va face tot posibilul pentru a fi chemat sa medieze acest conflict, in primele sute de zile de la numirea sa. Fara indoiala va trimite o serie de reprezentanti in Orientul Mijlociu, care vor discuta cu ambele parti, vor sustine discursuri adecvate si vor obtine concesii inutile din partea celor doua tabere. Acesti reprezentanti vor intocmi un fel de proces care, in mod cinic, va fi aprobat de toata lumea, constienti fiind de faptul ca el nu va duce nicaieri. O asemenea misiune nu inseamna implicare - este alternativa la implicare si motivul pentru care presedintii trimit reprezentanti in Orientul Mijlociu. Obama poate evita criza din Gaza si va face asta. Cele doua crize pe care Obama nu le poate evita Cele doua crize ce nu pot fi evitate sunt Afganistanul si Rusia. Prima, situatia din Afganistan, este una sensibila din mai multe motive, iar Obama nu poate evita sa ia o serie de decizii referitoare la aceasta criza. Obama a declarat public faptul ca va reduce obiectivele din Irak si le va spori pe cele din Afganistan. A doua criza are la baza decizia Rusiei de a sista livrarea de gaz natural catre Ucraina si rezultatul reducerii livrarilor catre Europa. Aceasta nu afecteaza Statele Unite in mod direct, dar chiar si dupa reluarea livrarilor, ii va afecta foarte mult pe europeni. Ca urmare, Obama vine la conducere avand de-a face cu trei chestiuni ce se intersecteaza: Afganistan, Rusia si Europa. Unii sunt de parere ca este vorba de o singura problema ce nu poate fi amanata. Evident, Obama vrea continuarea politicii generalului David Petraeus in Afganistan. Se doreste sporirea numarului de trupe din Afganistan, pentru a intensifica presiunile la adresa talibanilor si deschiderea drumului catre negocieri cu grupul de militanti sau una din fractiunile sale. In final, acest lucru va duce la includerea talibanilor sau elementelor talibane intr-un guvern de coalitie. Petraeus a aplicat acesta strategie in Irak, in cazul insurgentilor sunniti, aceasta fiind cea mai probabila strategie si in Afganistan. Dar situatia din Afganistan a fost complicata de situatia din Pakistan. Aproximativ trei sferturi din ajutoarele si echipamentele Statelor Unite si cele ale N.A.T.O. pentru Afganistan ajung in portul Karachi, din Pakistan, de unde sunt transportate cu camioane peste granita cu destinatia Afganistan. Majoritatea combustibililor utilizati de fortele din Vest in Afganistan sunt rafinate in Pakistan si transportate pe aceeasi ruta. Exista doua puncte de trecere, unul langa provincia afgana Kandahar, la Chaman, Pakistan, iar celalalt prin trecatoarea Khyber. Talibanii au atacat depozitele si convoaiele Vestului si Pakistanul a inchis rutele pentru cateva zile, amintind de operatiunile guvernului impotriva fortelor islamice radicale. Intre timp, situatia din Pakistan a fost complicata de tensiunile cu India. Indienii au declarat ca persoanele care au organizat atacul de la Mumbai din 26 noiembrie erau pakistanezi, sustinuti de elemente ale guvernului pakistanez. Dupa Mumbai, India a adresat o serie de cereri Pakistanului. In timp ce situatia pare a se fi calmat, viitorul relatiilor dintre India si Pakistan este foarte neclar; de la schimbarea politicii Administratiei din New Delhi pana la noi atacuri teroriste, orice ar putea duce la o agravare a situatiei. Retragerea Pakistanului Pakistanul a insistat asupra faptului ca orice intensificare a amenitarilor venite din partea Indiei va determina o retragere a trupelor sale de la granita afgana si mutarea, deplasarea acestora catre est; un numar mic de trupe a fost deja detasat. Pe langa impactul direct pe care aceasta retragere a trupelor pakistaneze l-ar avea asupra operatiunilor conduse de talibani, o astfel de miscare ar duce la cresterea vulnerabilitatii liniilor de alimentare ale N.A.T.O. ce traverseaza Pakistanul. O serie de echipamente si alimente ar putea fi expediate cu avioanele, dar cea mai mare parte - petrol, armament, etc. - trebuie sa ajunga pe cai terestre, camioane, cai ferate sau nave. Operatiunile Vestului din Afganistan nu pot fi sustinute doar de ajutoarele si echipamentele expediate pe calea aerului. O reducere a rutelor de transport din Pakistan ar lasa trupele americane din Afganistan in criza. Deoarece Washingtonul nu poate prezice sau controla viitoarele actiuni ale Pakistanului, ale Indiei sau ale teroristilor, Statele Unite sunt nevoite sa gaseasca o alternativa la rutele din Pakistan. Cand ne uitam la o harta, in mod evident cele doua rute prin Pakistan, de la Karachi, sunt, in mod logic, cele mai bune. Daca acestea sunt inchise - sau degradate in mod intentionat - singurele rute viabile ar fi cele din fosta Uniune Sovietica.(...) Bunavointa rusa Pentru a complica si mai mult lucrurile, participarea Turciei este putin probabila fara acordul Rusiei, iar Armenia ramane de asemenea loiala Moscovei. In timp ce guvernul din Georgia ar putea profita de aceasta sansa, chestiunea este una extrem de sensibila pentru Moscova. (Si tinand cont de pozitionarea fortelor rusesti in Armenia si ruperea regiunilor Abkhazia si Ossetia de Sud din Georgia, Moscova are trupe pozitionate pe de ambele parti ale rutei din Georgia, una vulnerabila.) A doua optiune ar presupune traversarea teritoriului rusesc, avand cateva optiuni - de la folosirea Marii Negre pana la traversarea Ucrainei sau Belarusului, sau prin conectarea la statele baltice. Ambele rute implica state importante pentru Rusia, in care Moscova are influenta, indiferent daca ele au sau nu relatii bune cu aceasta. Acest lucru i-ar oferi Rusiei posibilitatea de a sabota o astfel de linie de alimentare in anumite puncte din motive ce nu au legatura cu Afganistanul. Daca Vestul opteaza pentru aceasta ruta, in mod sigur rusii vor face presiuni la adresa Azerbaijanului si Turkmenistanului pentru a nu coopera, iar Turcia se va afla intr-o pozitie pe care nu o doreste - mai exact, prinsa intre Statele Unite si Rusia. Complexitatea diplomatica a dezvoltarii unei astfel de rute ar implica nu doar statele incluse, ci si, in mod inevitabil, discutarea chestiunii relatiilor Statele Unite - Rusia. Chiar si fara traversarea Rusiei, cele doua rute principale necesita cooperarea cu ea. Statele Unite trebuie sa gaseasca o ruta alternativa la cea din Pakistan si facand acest lucru, trebuie sa-si defineasca relatia cu Rusia. Daca se incearca gasirea unei rute care sa traverseze "granitele apropiate" ale Rusiei, fara acordul acesteia, va fi perceputa de Moscova ca o provocare. Dar obtinerea acordului Rusiei ar presupune o ajustare a relatiilor Statelor Unite cu aceasta tara. Legatura cu gazul natural rusesc Principalul argument al lui Obama impotriva Administratiei Bush a fost acela ca aceasta a actionat mai degraba unilateral decat cu aliatii. Mai exact, Obama s-a referit la faptul ca Administratia Bush i-a indepartat pe europeni, fiind astfel incapabil sa realizeze o coalitie rezistenta pentru razboi. Continuand aceasta logica, ar insemna ca unul din primii pasi ai politicii lui Obama ar trebui sa fie solicitarea ajutorului Europei pentru a-i influenta sau forta pe rusi, avand in vedere ca N.A.T.O. are trupe in Afganistan si Obama a declarat ca doreste sa le ceara europenilor ajutor sporit in zona. Aici, problema este ca la ora actuala europenii trec printr-o criza serioasa cu Rusia, iar Germania este principalul actor implicat in rezolvarea acestei crize. Aceasta problema este legata de gazul natural. Ucraina depinde de Rusia, aceasta furnizandu-i aproximativ doua treimi din necesarul de gaz. In mod traditional rusii le-au oferit un discount mare la gazul natural furnizat fostelor republici sovietice, in principal acelor state considerate aliate, cum ar fi Belarus sau Armenia. Si Ucraina a primit gaze la un pret scazut, pana la Revolutia Portocalie din 2004, cand un guvern pro-Vest a venit la putere in Kiev. Din acel moment rusii au cerut un pret mai mare. Avand in vedere majorarea preturilor la energie in lume, Ucraina a ajuns intr-o situatie teribila - in mod evident aceasta era ceea ce isi dorea Moscova. Rusii au sistat furnizarea de gaz catre Ucraina pentru o scurta perioada de timp in ianuarie 2006 si pentru trei saptamani in 2009. Pe langa faptul ca Ucraina se gasea intr-o situatie disperata, sistarea a afectat imediat restul Europei, deoarece gazul natural care ajunge in Europa trece prin Ucraina. Europa s-a aflat intr-o pozitie periculoasa, avand in vedere si temperaturile extrem de scazute din 2008 - 2009. Astfel rusii si-au atins mai multe scopuri. In primul rand au pus presiune asupra Ucrainei. In al doilea rand, ei au fortat o serie de state din Europa sa negocieze direct cu Moscova si nu prin intermediul Uniunii Europene. In al treilea rand, ei au creat o situatie in care statele europene au fost nevoite sa aleaga intre a spijini Ucraina si a-si incalzi propriile case. Si in ultimul rand, au pus Berlinul - din moment ce dintre toate statele mari ale Uniunii Europene, Germania este cea mai dependenta de gazul rusesc - in situatia de a lucra cu rusii pentru a convinge Ucraina sa accepte conditiile ei. Pretul cooperarii rusesti Totusi, rusii sunt dispusi sa-i ajute pe americani - si este clar ce vor dori in schimb. Moscova va cere cel putin o declaratie conform careia Washingtonul nu va face presiuni pentru extinderea N.A.T.O. spre Ucraina si Georgia, sau, legata de mobilizarea unor forte militare in statele ce nu sunt membre N.A.T.O., aflate la periferia Rusiei - in special, Ucraina si Georgia. La ora actuala o asemenea declaratie ar fi simbolica, din moment ce Germania si alte state europene ar bloca oricum extinderea. De asemenea, rusii ar putea solicita un fel de garantie ca N.A.T.O. si Statele Unite nu vor mobiliza forte militari majore sau nu vor construi baze militare mari in fostele republici sovietice (la ora actuala membre N.A.T.O.), Estonia, Letonia si Lituania. (O escadrila de avioane N.A.T.O. paruleaza deja zona statelor baltice.)(...) O alta posibila cerere a Rusiei ar putea fi - deoarce a mai facut asta in trecut - ca Statele Unite sa garanteze o eventuala retragere din bazele situate in Asia Centrala, in schimbul utilizarii unor baze pentru actuala campanie din Afganistan. (In prezent, operatiunile aeriene logistice se desfasoara de la Baza Aeriana Manas din Kyrgyzstan.) Rusii nu vor ca Asia Centrala sa devina o sfera de influenta a Statelor Unite ca urmare a prezentei militare americane. Alte cereri ar putea fi legate de instalarea rachetelor balistice defensive americane din Cehia si Polonia. Ne asteptam ca rusii sa modifice aceste conditii pentru a coopera in vederea realizari unor rute de aprovizionare catre Afganistan. Mai simplu spus, rusii vor dori ca Statele Unite sa recunoasca existenta unei sfere de influenta a Rusiei in fosta Uniune Sovietica. Americanii nu vor dori sa faca acest lucru - sau cel putin ar prefera sa-l faca implicit, nu explicit. Dar rusii vor dori ca acest lucru sa fie facut explicit, deoarece o garantie explicita ar duce la scaderea credibilitatii garantiilor Statelor Unite in tarile care s-au desprins din Uniunea Sovietica, aceste state fiind atrase in sfera Rusiei. Acordul Statelor Unite ar putea avea efecte si in restul Europei. Ca urmare, facand abstractie de criza financiara globala, Obama are in mainile sale o problema imediata in Afganistan. El are trupe care lupta acolo si care trebuie aprovizionate. Linia de aprovizionare din Pakistan nu mai este un lucru sigur. Singurele optiuni ramase sunt provocarea Rusiei (in prezent un ineficienta) sau solicitarea ajutorului acesteia. Pretul Rusiei va fi mare, in special datorita faptului ca aliatii europeni ai Washingtonului nu vor sustine provocarea Rusiei in Georgia si oricum toate optiunile necesita cooperarea acesteia. Planul lui Obama de a recruta europenii de partea Americii nu va functiona in acest caz. Obama nu doreste sa-si inceapa cariera facand o serie de concesii majore in favoarea Rusiei, dar nu isi poate permite sa nu aprovizioneze fortele din Afganistan. El poate spera ca nu se va intampla nimic in Pakistan, dar acest lucru depinde in primul rand de talibani si alte grupuri islamice - si a miza pe buna-vointa lor nu este o idee prea buna. Indiferent ce si-a propus Obama, va trebui sa se ocupe de aceasta problema rapid, inainte ca Afganistanul sa devina o criza. Si nu exista solutii bune. Dar, spre deosebire de cazul israelienilor si palestinienilor, Obama poate rezolva aceasta problema trimitand o delegatie speciala care pare a face ceva. Va trebui sa ia o decizie foarte buna. Intre economie si aceasta criza, vom afla ce fel de presedinte este Obama. Si vom afla foarte curand. Stratfor