"In timp ce la Conferinta pentru Securitate de la M�nchen s-au reunit cei mai importanti lideri din o serie de state mari si mai mici, nici unul nu a fost mai important ca vicepresedintele Statelor Unite, Joe Biden. Aceasta datorita faptului ca Biden a prezentat pe scurt, pentru prima data, tendintele politicii externe a Statelor Unite de la numirea presedintelui Barack Obama. Majoritatea celor prezenti la conferinta se asteptau la o schimbare dramatica a politicii externe a Statelor Unite in cadrul Administratiei Obama. Legat de discursul lui Biden, a fost interesant de observat ca pozitia Statelor Unite s-a modificat foarte putin, fapt ce a incantat media si pe cei prezenti. Dupa discursul lui Biden s-a discutat foarte mult despre o schimbare a tonului politicii Statelor Unite. Totusi, nu este clar daca acest lucru s-a datorat schimbarii tonului sau unei schimbari de perceptie a celor prezenti. Acestia pareau incantati de faptul ca li se adreseaza Biden si nu fostul vicepresedinte, Dick Cheney - incantati chiar si de faptul ca acest lucru reprezinta o schimbare a politicii. Cu toate acestea, participantii au sesizat, pe baza celor declarate de Biden, o nota de schimbare a politicii. Continuitatea politicii: Iran si Rusia a. Referitor la Iran. Pozitia Administratiei Obama, subliniata de Biden, este aceea ca Statele Unite sunt dispuse sa discute direct cu Iranul, cu doua conditii. Prima, Teheranul trebuie sa renunte la programul pentru arme nucleare. A doua, Teheranul trebuie sa inceteze sa mai sprijine teroristii, prin care Biden intelege Hamas si Hezbollah. In momentul in care iranienii vor face aceste lucruri, americanii vor discuta cu ei. Si administratia Bush era dispusa sa inceapa dialogul cu Iranul in aceleasi conditii. Iranienii sunt de parere ca asemenea concesii se pot face doar dupa discutii, nu inainte, iar Statele Unite trebuie sa-si schimbe atitudinea fata de Iran inainte de a putea demara aceste discutii, fapt subliniat de presedintele Parlamentului din Iran, Ali Larijani, dupa incheierea conferintei. Pe langa disponibilitatea celor doua parti de a comunica, termenii prezentati de Biden pentru demararea unor discutii sunt similari cu cei ai Administratiei Bush. b. Referitor la Rusia. Oficial, rusii s-au aratat incantati de faptul ca Statele Unite sunt gata sa apese "butonul reset" in privinta relatiilor S.U.A. - Rusia. Dar Moscova nu a fost incantata in momentul in care a observat faptul ca apasarea "butonului reset" nu insemna eliminarea expansiunii N.A.T.O., incheierea eforturilor americanilor de a realiza un sistem defensiv de rachete in Europa Centrala sau a promovarii ideii ca exista o sfera de influenta a Rusiei. Biden a afirmat: "Parerea noastra ramane aceea ca statele suverane au dreptul sa ia propriile decizii si sa aleaga singure aliantele". In traducere, acest lucru inseamna ca S.U.A. au dreptul sa stabileasca orice relatie cu state independente si statele independente au dreptul sa stabileasca orice tip de relatie vor dori. Cu alte cuvinte, angajamentul Administratiei Bush privind largirea N.A.T.O. nu s-a schimbat. In mod sigur rusii nu au fost multumiti nici de anuntul facut de Statele Unite chiar inaintea conferintei, referitor la continuarea realizarii unui sistem de aparare cu rachete balistice (B.M.D. - Balistic Missile System) in Polonia si Cehia. Programul B.M.D. a fost o chestiune de importanta maxima pentru rusi, iar Obama a declarat ca acest program se va incheia sau va fi modificat in asa fel incat rusii sa fie multumiti. Dar, nu numai ca nu a existat nici un angajament cu privire la incheierea programului, Statele Unite au accentuat chiar asupra intereselor de a desfasura actiuni pe termen lung in aceasta directie, fara a preciza termenul de finalizare al acestora. Avand in vedere ca Statele Unite au solicitat Rusiei o ruta de aprovizionare catre Afganistan prin fosta Uniune Sovietica, iar, in principiu, rusii au fost de acord, se pare ca exista posibilitatea de a se ajunge la o intelegere cu acestia. Dar, chiar inainte de startul conferintei de la M�nchen, Kyrgyzstanul a anuntat ca Baza Aeriana Manas, ultima baza aeriana deschisa Statelor Unite in Asia Centrala, nu va mai putea fi utilizata de catre avioanlele americane. Aceasta a fost o mica victorie a rusilor, care au facut presiuni politice si financiare la adresa Kyrgyzstanului pentru a-i scoate pe americani din zona. In mod evident, rusii au negat ca ar fi fost facute astfel de presiuni, declarand ca inchiderea bazei cu o zi inainte de inceperea conferintei de la Munchen nu e altceva decat o simpla coincidenta. Dar mesajul catre Statele Unitre a fost clar: in timp ce Rusia este in principiu de acord cu ruta de aprovizionare a Statelor Unite, americanii vor trebui sa plateasca pentru aceasta. In cazul in care Washingtonul are impresia ca ar putea convinge alte state din fosta Uniune Sovietica sa le ofere o ruta de aprovizionare, rusii au tinut sa le atraga atentia acestora asupra influentei pe care Moscova o are in astfel de situatii. Premisa S.U.A. legata de dreptul la relatii bilaterale cu statele vecine Rusiei nu este posibila fara ajutorul Rusiei, iar acest ajutor nu va veni fara o serie de concesii strategice din partea Statelor Unite. Pe scurt, pozitia Statelor Unite fata de Rusia nu s-a modificat, la fel ca si pozitia Rusiei. Europenii Cea mai interesanta - si din punctul nostru de vedere cea mai previzibila - parte a discursului tinut de Biden a facut referire la europeni, francezii si germanii fiind cei mai incantati de plecarea lui Bush si alegerea lui Obama. Discursul lui Biden a facut referire la chestiunile esentiale privind relatiile S.U.A. - Europa. Daca in timpul Administratiei Bush europenii nu erau dispusi sa sprijine initiativele politicii externe americane, s-a presupus ca ei vor face acest lucru in timpul Administratiei Obama. Prima chestiune asupra careia noua Administratie a Statelor Unite insista este planul de sporire a fortelor din Afganistan. Biden a solicitat ca N.A.T.O. sa se implice mai mult in acest conflict, ceea ce ar insemna o crestere a numarului de trupe din Europa mobilizate in Afganistan. Cateva state, impreuna cu liderii N.A.T.O. sustin aceasta initiativa. Dar cancelarul german Angela Merkel a explicat foarte clar ca Germania nu doreste sa trimita forte suplimentare. In ultimii ani, Germania s-a indepartat oarecum de Statele Unite. Dependenta de energia Rusiei, Germania a evitat sa intre in conflict cu Rusia in problemele care sunt importante pentru Washington. Merkel a subliniat in mod special faptul ca desi, in principiu, nu se opune extinderii N.A.T.O., se opune extinderii catre o serie de state considerate ca fiind in sfera de influenta a Rusiei (in primul rand Georgia si Ucraina). Germanii au insistat asupra faptului ca nu vor o deteriorare a relatiilor dintre europeni si rusi la indemnul americanilor. Mai mult, Germania nu doreste sa mai participe la actiunile din Afganistan, deci nu poate fi vorba de o crestere a numarului de trupe. N.A.T.O. are de-a face cu o ruptura importanta, conditionata partial de faptul ca Germania depinde din punct de vedere energetic de Rusia, dar si de faptul ca germanii iau in considerare o posibila renastere a Razboiului Rece cu Rusia, chiar daca acest scenariu este unul putin probabil. Infiintarea N.A.T.O. in timpul Razboiului Rece a avut ca punct de plecare relatiile S.U.A. - Germania - Marea Baritanie. Avand in vedere ca germanii nu vor sa adopte pozitia Statelor Unite si a altor membri N.A.T.O. in privinta Rusiei si Afganistanului, nu este clar daca N.A.T.O. va putea continua sa functioneze. (Cu siguranta Merkel nu este multumita de faptul ca Statele Unite nu au abandonat chestiunea B.M.D., din Polonia si Cehia.) Cu cat lucrurile se modifica mai mult... Aici, cel mai important lucru este continuitatea dintre Administratia Bush si Obama, in privinta politicii externe. Este evident ca nu putem vorbi de initiative majore din partea noului presedinte, la doar trei saptamani de la numire. Dar ar fi fost necesare o serie de initiative majore - de exemplu abandonarea programului B.M.D. din Polonia si Cehia - nu erau necesare foarte multe aranjamente pentru a declara abandonarea programului B.M.D.. Totusi, Biden nu a spus nimic legat de noi initiative, exprimand doar disponibilitatea de a negocia, fara a preciza daca va exista vreo schimbare de atitudine in privinta problemelor care au blocat discutiile. Disponibilitatea de a discuta cu iranienii, rusii, europenii si altii schimba atmosfera - facandu-i pe cei care asculta sa creada ca lucrurile s-au schimbat - dar nu face referire la chestiunile legate de problemele ce ar trebui discutate, ce trebuie oferit si ce trebuie acceptat. In fine, chestiunile care impart lumea nu sunt, din punctul nostru de vedere subiectul unor personalitati, nici al intentiilor bune (sau al intentiilor rele, in aceasta problema), si nu fac referire la probleme fundamnetale. Iranul are o serie de motive de natura strategica si ideologica pentru a-si justifica comportamentul. La fel si Rusia. La fel si Germania si asa mai departe. Este posibil ca tensiunile existente intre aceste tari si Statele Unite sa fie exacerbate de anumite personalitati, dar natiunile sunt ghidate de interes, nu de personalitate. Pozitia lui Biden nu a schimbat traiectoria Administratiei Obama de la politica externa a lui Bush, deoarece Bush era prizonierul acestei politici, nu creatorul ei. Iranienii nu vor face concesii in privinta armelor nucleare inainte de startul discutiilor si ei nu considera sprijinirea gruparilor Hamas si Hezbollah ca un ajutor dat teroristilor. Dispozitia de a negocia cu iranienii doar in momentul in care vor face aceste concesii este ca si cum nu ai fi dispus la negocieri. Intre Statele Unite si Rusia nu au existat neintelegeri legate de faptul ca un dialog deschis va duce la rezolvarea problemelor. Rusii nu vad nici un motiv pentru extinderea N.A.T.O. decat incercarea N.A.T.O. de a incercui Rusia. Vestul poate avea relatii cu Ucraina si Georgia fara extinderea N.A.T.O.; Moscova considera ca aceasta expansiune ascunde o serie de motivatii sinistre. La randul lor, Statele Unite refuza sa recunoasca faptul ca Rusia are interese in privinta deciziilor luate in fostele state din Uniunea Sovietica, fapt reiterat de Biden. Ca urmare, fie rusii vor accepta extinderea N.A.T.O., fie americanii vor accepta ca Rusia are un interes sporit in a limita relatiile americanilor in fostele state din Uniunea Sovietica. Aceasta este o chestiune fundamentala de care va trebui sa se ocupe orice administratie americana - in special o administratie care cauta cooperarera cu Rusia in Afganistan. In privinta Germaniei, N.A.T.O. a fost un instrument de reabilitare si stabilitate dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Dar la ora actuala Germania se confrunta cu o serie de probleme interne si are o relatie complexa cu Rusia. Ea nu doreste ca N.A.T.O. sa o determine sa ia parte la o serie de actiuni care nu sunt slujesc propriului interes, cu atat mai putin la o confruntare cu Rusia. Sarmul, deschiderea si dialogul nu vor putea schimba aceasta realitate fundamentala. Dialogul ofera o serie de posibilitati. Statele Unite pot opta pentru un dialog cu Iranul fara o serie de conditii. Ar putea renunta la extinderea N.A.T.O. si, tacit, si-ar putea reduce influenta in fosta Uniune Sovietica, sau probabil i-ar putea convinge pe rusi ca si ei ar putea beneficia de pe urma acestei influente. Statele Unite ar putea renunta la sistemele B.M.D. (desi chestiunea e mai complicata avand in vedere recentele succese ale Iranului in lansarea unor sateliti), sau probabil i-ar putea convinge pe rusi sa participe la acest program. In mod sigur Satele Unite ar putea convinge Germania sa trimita un numar mic de trupe in Afganistan, pe langa cele existente. Toate aceste lucruri sunt posibile. Schimbarea imposibila Ce nu se poate obtine este o transformare fundamentala a realitatilor geopolitice ale lumii. Indiferent de modul in care si-a condus campania este clar ca Obama stie acest lucru. Dincolo de preocuparile sale legate de problemele economice, Obama a inteles ca politica externa este guvernata de forte impersonale si nu se supune retoricii, desi retorica poate usura lucrurile intr-o oarecare masura. Nici o natiune nu renunta la interesele sale fundamentale pentru ca cineva este dispus la dialog. Dispozitia de a discuta este importanta, dar ce se spune este mult mai important. Prima incursiune a lui Obama in domeniul politicii externe, prin intermediul lui Biden, indica faptul ca, in general, intelege constrangerile si presiunile care conduc politica externa americana, fiind constient si de limitele puterii prezidentiale. Facand abstractie de atmosfera, pozitiile lui Biden - comparate cu retorica sa - au fost extrem de apropiate cu pozitiile lui Cheney legate de politica externa. Acum mult timp am discutat despre faptul ca presedintii nu fac istorie, ci ca istoria face presedinti. Discursul lui Biden este un exemplu clasic in sprijinul acestui principiu. Stratfor