Actualmente Presedinte Marshal Turism Economist la Intreprinderea de Turism Hoteluri si Restaurante Bucuresti (1979 - 1990), Director general la Intreprinderea de Turism Hoteluri si Restaurante Bucuresti (1990 - 1991), Reprezentant al Ministerului Turismului in Israel (1991 - 1992), Ministru secretar de stat - Integrare Europeana, Relatii Internationale- la Ministerul Culturii si Cultelor (2001 -2004), Initiator al proiectului indemnizatiilor de merit pentru artisti, Presedinte fondator al Clubului Diplomatiei Culturale Romanesti (2001 - prezent). Ordinul National pentru Merit in grad de Cavaler acordat de catre Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, 2002. Premiul de Excelenta pentru Actiune Culturala 2001, acordat de Fundatia "Noua Romanie". Domnule Ion Antonescu, ce mai asteapta romanii de la actualii guvernanti? Este politica romaneasca un teritoriu inchis, inaccesibil? Vreti un raspuns sincer? Din pacate, multi oameni de valoare care ar fi putut face lucruri cu adevarat pozitive, au refuzat sa intre in politica din varii motive: imi amintesc ca, acum cativa ani, am primit in sensul asta o explicatie de la un fost politician, caruia atunci nu i-am dat dreptate. Aveam sa ma conving insa pe parcurs ca avea perfecta dreptate... El mi-a spus atunci: "Dupa Revolutie, in jur de 2000 de romani au pus mana pe putere si nu mai renunta la ea. Jumatate din numarul de ministri se recicleaza si posturile sunt ocupate in general de de aceeasi oameni si de rudele lor". Eu vin astazi si adaug: ce credibilitate poate avea o tara in care anchetele de coruptie merg pana la un punct, dupa care se sting si asta numai pentru ca se descopera pe parcurs si implicarea taberelor adverse. Increngatura de interese este atat de complicata si duce catre atatea nume, incat cel mai bun lucru este stergerea lor cu buretele. De pilda: sunt foarte multe exemple de vanzare iresponsabila a bogatiilor tarii. Ultimul este cel cu petrolul, din zona Insulei Serpilor. Se va stinge si acest scandal din cauza implicarii in el, atat a celor de la putere, cat si a multora din opozitie. In Romania, daca esti onest si bine intentionat, este greu, cum spuneam, sa patrunzi in politica... Daca pana la urma reusesti, nu poti sa faci nimic fiindca nu esti lasat, si nu ai forta necesara pentru a te impune. Piedicile nenumarate ii vor determina pe cei cu adevarat dornici sa faca ceva, sa nu mai aspire la intrarea in politica. Mai este si o parte a presei care insista mult mai mult asupra defectelor, decat asupra calitatilor... Uitati-va si la televiziunile care promoveaza la stiri raul cu obstinatie si foarte rar lucrurile cu adevarat bune. Obsesia ratingului... Da, e o lupta crancena pentru asta... La noi, promovarea lucrurilor pozitive e considerata publicitate. In Israel spre exemplu, un om care ajuta alti oameni cu medicamente, hrana, imbracaminte, bani, este automat promovat si in atentia permanenta a presei, televiziunilor, intr-un cuvant este puternic mediatizat.... Dupa cum se stie, in Romania se organizeaza multe campanii de strangere de fonduri, de ajutorare care anunta cu mare tam-tam sumele stranse, dar niciodata nu vorbesc despre ce se intampla cu acesti bani, cum au fost cheltuiti si distribuiti... Ce faceti in momentul de fata? V-ati inscris cu discretie in vreun partid? Am ramas cu afacerea mea inceputa in 1992, adica firma Marshal Turism. Inainte de Revolutie, am incercat de patru ori sa devin membru PCR, asta fiind o conditie a promovarii, dar n-am reusit. Eram convins ca Ceausescu va muri, dar nu ma gandeam ca va disparea si comunismul. Dupa Revolutie. nu m-a curtat niciun partid si, la un moment dat, eram chiar suparat din cauza asta, eu fiind un om orgolios. Am intrebat pe un coleg de facultate care a fost sub comunisti director al Centrului de Calcul din cadrul Securitatii. Raspunsul lui m-a adus cu picioarele pe pamant. "Cum sa te roage cineva, cand tu critici pe toata lumea si nimeni nu stie cu cine esti?" Am fost secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, dar nu am fost rugat de PDSR sa intru in partid. Cum ati ajuns secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor? Eu am studiat foarte bine istoria, geografia si religia poporului evreu si, in ianuarie 2000, am organizat o excursie in Israel cu mai multi oameni de cultura si arta, printre care era si academicianul Razvan Teodorescu. La sfarsitul excursiei, domnia sa, in autocarul care ne ducea catre aeroport, a spus la microfon: sunt un om cultivat, am citit foarte multe despre Orientul Apropiat, dar nu m-am gandit ca mai pot afla de la altcineva lucruri noi. Acel "altcineva" eram eu. A mai spus: "Maresale, daca vom castiga alegerile, vei fi ministrul Turismului." A fost numit Dan Matei Agathon, iar eu am devenit secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, fara sa fiu membrul vreunui partid Sunteti la curent cu tot ce s-a intamplat in Ministerul Culturii si Cultelor, de la ministeriatul lui Razvan Theodorescu incoace? Pot sa spun cu sinceritate ca, dupa guvernarea lui Razvan Theodorescu, nu am auzit nici de rau nici de bine. Ministerul, dupa parerea mea, a intrat intr-un total anonimat. Eu am spus-o si o mai spun: o tara, un po�por, raman in istorie, in primul rand prin cultura, in niciun caz prin razboaie. Cat traieste, omul are nevoie de apa, aer, mancare si hrana spirituala. Prin aceasta se deosebeste de animal. Or, hrana spirituala nu o pot face decat putini oameni care, din pacate astazi nu mai sunt pretuiti si nu mi se pare normal ca acesti creatori de cultura sa fie platiti ca orice alt salariat. Fiecare om trebuie platit dupa munca si dupa rezultatul muncii lui. Talentul, harul extraordinar, Dumnezeu il da numai unora dintre semenii nostri. Ar trebui o alta lege a salarizarii si pensionarii acestor oameni. Fara cultura, in proportie de 90 la suta, n-ar exista nici turism.. Odata cu conflictul dintre Romania si Italia in privinta infractionalitatii, revine in discutie acut termenul de rom. Este chiar o asa de mare problema folosirea lui? N-as vrea sa vorbesc despre acest subiect, dar m-am intors recent dintr-o excursie facuta in strainatate, in care am fost cu niste prieteni. Una dintre familiile de romani (sot si sotie) a avut disconfortul si neplacerea sa aiba in avion locurile, unul in spatele celuilalt. Aflandu-ne intr-un Air France, prietenul l-a rugat in franceza pe ocupantul locului de langa el sa faca schimb de locuri. Inainte de a raspunde, francezul l-a intrebat din ce tara este... Dupa ce i-a spus Romania... barbatul a replicat: "A, roma?" (A, tigan?) si a refuzat schimbul. Sunt convins ca schimbul ar fi avut loc, daca era vorba de alta tara. De unde vine cuvantul roma? In 2002, cand eram secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, am citit in Cotidianul un articol luat de pe site-ul unei Universitati din Texas care vorbea despre Romania. Toate referirile din articol la Romania si roman erau scrise: ROMAnia. Atunci m-a preocupat sa aflu de unde vine termenul si am aflat ca ungurii spun la tigani, roma. Fac o paranteza si precizez ca admir talentul ungurilor de a-si promova ideile. Dupa cum stiti, fiecare popor are cate o denumire pentru tigani, dar se pare ca domnul Soros a putut determina Uniunea Europeana sa accepte denumirea de roma, care la inceput continea doi de "r", ce s-au pierdut intre timp. Ce am facut eu in acest sens? Dupa citirea articolului, am cerut o intrevedere (pe mai multe probleme) cu Adrian Nastase, prim-ministru pe atunci. Printre altele propuneam ca in toate buletinele si pasapoartele, la rubrica nationalitate, prescurtarea de la roman in "rom" sa se schimbe in "ro", de la Romania. Adrian Nastase a admis-o pe cea de "rou", care venea de la frantuzescul Roumanie. In acelasi timp am facut o adresa catre Comitetul Olimpic, cu cererea ca prescurtarea Romaniei sa fie "rou", nu "rom". Am facut si o adresa catre ambasadorul Statelor Unite, prin care-l informam de aceasta schimbare. Domnul ambasador mi-a multumit, spunandu-mi ca nu avea cunostinta de ea. Anul trecut mi-a plecat in interes de serviciu o salariata in SUA. Eu am o deviza in viata, dupa care ma conduc. Cred, dar verific. Am cerut sa vad ce scrie pe viza americana care i se daduse angajatei mele, si am constatat ca nu s-a schimbat aceasta denumire, propusa de mine, din "rom" in "rou". Am pus mana pe telefon si am cerut cu consulul Ambasadei SUA la Bucuresti. L-am intrebat daca stie ca in legislatia romana, prescurtarea este "rou" nu "rom". Mi-a raspuns: "Asta e politica guvernului american". Am facut din nou o adresa atat catre Ambasada SUA, si alta catre Camera Deputatilor si Ministerul de Externe roman, aratand ca Ambasada SUA din tara noastra nu respecta legile. Nu am primit niciun raspuns pana la aceasta ora. Ideea este ca, daca nu se revine la cuvantul tigan, ceea ce s-a intamplat in avion, se va repeta in viitor si toti romanii vor fi considerati tigani. Domnule Ion Antonescu, este chiar atat de blamabil sa fii tigan? Eu nu spun ca-i blamabil, dar am constatat de-a lungul anilor ca toate organizatiile nonguvernamentale sau ale minoritatilor, cer numai drepturi si nu vorbesc nimic despre indatoriri. Cand indatoririle vor fi puse in aplicare, adica respectate, conform comportamentului unui cetatean european, nu va mai fi nicio diferenta intre romani si tigani. Si cum ramane cu, (iertat sa-mi fie cuvantul) cu isteria italiana? Nenorocirea este ca ceea ce fac tiganii de multe ori sunt gainarii (cersit, furtisaguri, mizerie) care ies la suprafata, mult mai mult, in comparatie cu faptele foarte grave ale altora. Asta se datoreaza si faptului ca sunt o etnie care deranjeaza prin modul zgomotos si suburban prin care se manifesta. Daca ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, va continua dialogul pe linia inceputa, sunt sanse mari sa mai aplanam o parte din conflict... Care este dusmanul numarul 1 al politicii culturale, domnule Ion Antonescu? Guvernantii care, din pacate cu foarte putine exceptii, nu pot lua nota de trecere la un test de cultura generala. O sansa a Romaniei in acest moment? Dupa mine, Romania are o sansa mare de a fi promovat turismul romanesc. Cu Elena Udrea, dar cu o singura conditie: sa-si aleaga mult mai bine consilierii. Ea stie pe ce buton trebuie sa apese, si asta nu este putin lucru..

Iolanda Malamen