Oameni de cultura, critici de teatru, jurnalisti, dar si sim�pli spectatori s-au reunit duminica seara la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu pentru a urmari premi�era spectacolului "Sfarsit de partida". Patru actori ai teatrului sibian - Cristian Stanca, Pali Vecsei, Mariana Presecan, Dan Glasu - si patru luxemburghezi - Charles Muller (regizor), Anouck Schiltz (scenograf), Guy Wagner (dramaturg) si Zeljko Sestak (light design) - au pus in scena un text de Samuel Beckett. Proiectul este o noua materia�lizare a parteneriatului pe termen lung existent intre Theatre d�Esch-sur-Alzette si Nationalul sibian, dupa spectacolul "Metamor�foze"al lui Ovidiu, in regia lui Silviu Purcarete, realizat, in 2007, la Luxemburg. Charles Muller este directorul teatrului din Esch, iar intreaga scenografie a spectacolului a fost realizata la Luxemburg. "Sfarsit de partida"este consi�derata una dintre piesele de referinta atat pentru viziunea beckettiana, in particular, cat si pentru cea a teatrului absurdului, in general. Piesa este o meditatie asupra mortii plasata intr-un peisaj post-apocaliptic. Subiectul este aproape imposibil de povestit din cauza proiectiei catre un univers in care nu te regasesti, nu iti face placere sa traiesti, dar iti e imposibil sa pleci din el. Beckett dezvaluie un cuplu de batrani fara picioare (carora li se schimba nisipul din lazile de gunoi precum animalelor, care vad lumina zilei printr-un ecran de televizor si un capac al masinii de spalat), un paralitic orb cu aere de stapan si un servitor care nu se poate aseza. "Beckett nu e un autor vesel, ci deprimant, dar am vrut sa-l contrazic si sa-l fac sa fie jucat impotriva acestei depresii. Spec�tacolul nostru nu e o comedie, ci o tragicomedie", declara regi�zo�rul. Aflate la sfarsitul vietii, cele patru personaje lanseaza inutil un strigat catre cer. Viata, ase�menea unei partide, este o conventie stabilita intre cei care participa la joc. Jocul are un inceput, dar si un sfarsit, finalul constituind victoria asupra unui anumit numar de piedici sau dificultati. Participarea la joc presupune un efort fizic si mental din partea jucatorilor care trebuie neaparat sa creada in viabilitatea lui, acceptandu-i conventiile, regulile. Nefericirea amuzanta Pentru personajele beckettiene acest joc este cu totul irational. Cuvantul este tot ceea ce-i rama�ne omului. Cuvintele reprezinta materialul principal, celelalte acti�uni care tin de miscare, gesturi trecand in plan secund. O gama de stari bine delimitate se repeta la infinit intr-o lume guvernata de indoiala, nesiguranta, frica si mai ales neincredere. Cele mai banale replici, spuse in cel mai simplu mod cu putinta, te fac sa razi cu pofta: "(...) Sfarsitul se afla-n inceput si totusi mergem inainte... Atunci pentru ce toata comedia asta in fiecare zi?"...

Adriana Vasiliu