Sorin ROSCA STANESCU 

PreSedintele Traian BAsescu, ca si alti sefi de state sau de guverne din Est, s-a dus la Bruxelles increzator. Si, impreuna, reprezentantii saracilor Europei au solicitat un ajutor in valoare de 190 de miliarde de euro. La capatul sesiunii extraordinare, nu au primit nici macar o inghetata pe bat de la statele bogate. Dimpo�triva. Daca, inainte, declaratiile politicianiste ale unor lideri din vestul continentului erau in stil "dus-intors", lasand sa se inteleaga ca exista o preocupare serioasa pentru revigorarea economiilor virtual emergente din Est, care prin performante viitoare ar putea contribui la revigorarea Vestului, iata ca acum aceasta impresie si acest vis s-au spulberat. Marii lideri europeni sunt in panica. Si nu pot gandi o arhitectura politica, economica si financiara pe termen mediu si lung. Fiecare distins politician european e preocupat sa-si salveze fundul. Si, intr-adevar, pe termen scurt, solutia este sa impinga factura crizei spre rudele sarace. Romania si Polonia vor deveni, din aceasta perspectiva, marile incasatoare. Nu numai cA nu vom primi bani de la UE, dar, cu o viteza halucinanta, exista perspectiva de a fi retrasi chiar si acei bani care exista in tarile sarace. Si unde se afla ei? In banci. In sucursalele din Romania, din Polonia si din celelalte state est-europene. De aici si asigurarea contrara, lansata la disperare, de presedintele Traian Basescu. Cand el afirma ca ar fi primit asigurari in sensul ca bancile-mama europene vor pompa bani in sucursalele din Romania, eu inteleg exact contrariul. Ca dorinta cea mai fierbinte a responsabililor politici de la Bucuresti, in frunte cu Traian Basescu, este ca asa sa stea lucrurile. Sau, macar, sa nu fie retrase lichiditatile care exista, in scopul salvarii bancilor-mama. Numai ca logica generata de reactiile previzibile in fata crizei demonstreaza contrariul. Retragerea lichiditatilor este solutia de rezerva la care nu va ezita nicio banca-mama sa apeleze, in momentul in care situatia va deveni cu adevarat critica. Si este evident ca niciun politician de la nivel european si niciun sef de stat sau de guvern nu i-ar fi putut garanta lui Traian Basescu un sprijin al bancilor-mama. Pentru ca in nicio economie de piata functionala guvernele nu au dictat, nu dicteaza si nu vor dicta vreodata politica si strategia vreunei banci private. Asa stand lucrurile, trebuie sa constatam ca, in ciuda bunelor intentii care l-au animat pe seful statului roman, el a dat cu oistea-n gard atunci cand a semnalizat public aceasta tema sensibila, daca nu chiar exploziva, a raporturilor dintre bancile-mama si sucursale. Iar daca am dreptate, in urmatoarele saptamani vom constata ca, de fapt, prin declaratia de la Bruxelles, din nepricepere sau proasta consiliere, s-a turnat gaz prezidential peste focul bancar. In loc sA umblAm la cerSit acolo unde ni se da cu tifla, mai bine am identifica la Bucuresti alte solutii decat meschina strangere a curelei. Solutii rapide si curajoase care sa ajute aceasta tara nu sa nu piarda prea mult sau deloc din criza, ci sa castige de pe urma ei. Pare imposibil? Dimpotriva. Daca UE ne-a lovit in moalele capu�lui, noi trebuie sa raspundem cu intelepciune. Adoptand imediat un program menit sa atraga banii europenilor la noi. Peste capul guvernelor. Iar cheia este identi�ficarea acelor stimulente care pot transforma acesti bani in bani mai multi, in conditiile in care sunt adusi in Romania si nu sunt lasati sa creasca prea incet sau chiar sa scada in tarile de origine.