Dan PAVEL 

Multiple fenomene recente din politica si crima organizata au avut in centrul lor "clanurile". De la uciderea miseleasca a handbalistului Marian Cozma pana la violentele din Mall Plaza, de la prabusirea de la putere a clanului Ceausescu pana la controlul autoritatii, resurselor si miscarii cadrelor in politica locala si centrala. Se petrece un fenomen de refeudalizare a lumii moderne. Imperativul pozitiv al descentralizarii are si aspecte negative, mai ales cand in teritoriu se impun grupuri de presiune care nesocotesc statul de drept, legile, autoritatile. Ele sunt adesea denumite clanuri. Daca nu le intelegem in timp util, ele ne pot face surprize mari. In antropologie, clanul este un grup de oameni uniti prin rudenie si descendenta dintr-un stramos comun real sau perceput. Clanul este organizat patrilinear ori matrilinear. In practica si in limbajul comun termenul de "clan" a capatat si acceptiuni noi. Termenul este folosit mai ales in sens peiorativ pentru a denumi grupuri organizate in jurul unui lider, care se manifesta violent, prin intimidari, batai, jafuri, crime, indeobste in lumea interlopa. Multe din aceste clanuri nu sunt organizate pe principiile rudeniei, dar sunt denumite astfel, prin similitudinea lor cu organizarea initiala a Mafiei, legata initial strict de clanuri. In anumite cazuri, mai ales cand este vorba de grupuri infractionale ale unor minoritati, care actioneaza pe teritoriul national sau ajung sa actioneze in alte tari, se mai poate vorbi, macar pentru nucleul central, de prevalenta relatiilor avunculare. Termenul de "clan" mai este insa folosit si pentru a denumi organizarea unor complexe retele formal-informale din anumite zone administrative, cum ar fi "clanul Mazare" la Constanta, care acum si-a extins influenta, in Parlament, in Cabinet, in coalitia guvernamentala. Exemplele sunt insa numeroase. Din aceasta perspectiva, in anumite partide politice, puterea nu mai apartine exclusiv centrului, ci in mare parte unor grupuri puternice din judete sau regiuni, care se impun in anumite decizii sau exercita o influenta considerabila in negocieri de tot felul. Cel mai elocvent exemplu cu privire la lupta dintre clanuri in interiorul unui partid a fost intens mediatizat: numirea unor ministri de Interne si secretari de stat din partea PSD la Ministerul de Interne. Si nu mai e o speculatie a presei. Chiar reprezentanti ai partidului au declarat despre "colegi" ca au incercat sa asigure interfata dintre structurile internelor si diferite clanuri de interlopi. Suntem inca departe de fenomenul "Mafia State", din tarile aflate la est de Prut, incepand cu Transnistria si pana in Caucaz sau Asia Centrala, descris de Claire Sterling in articole de investigatie si intr-o carte des citata. Suntem insa si mai departe de statul de drept al democratiilor occidentale, care ne-au primit in cluburile lor selecte, NATO si EU. Dupa integrarea Romaniei in structurile de mai sus, vechea dilema geopolitica este inlocuita de alta: ce va prevala in tara noastra, statul de drept sau Mafia State? Nu se poate vorbi despre o reforma autentica a Justitiei, cand reprezentantii clanurilor crimei organizate sau ale politicii organizate au o imunitate in fata Justitiei mai puternica decat cea parlamentara. Noile clanuri sunt fenomene ale societatii civile. Fiind antiliberale, antidemocratice, anti-"Rechtstaat", presiunea lor poate impinge catre esecul consolidarii democratiei. Miza nu mai este doar functionarea politiei si Justitiei, ci chiar democratia liberala. Clanurile si-au dat seama ca pot prospera, in conditiile unor alegeri tot mai nereprezentative, ale unor institutii democratice disfunctionale si ale unui sistem judiciar stagnant. Pe cat de greu le vine politicienilor si autoritatilor responsabile sa rezolve deficientele sistemului, pe atat de usor le este clanurilor si altor grupuri noncivice sau anticivice sa le speculeze in avantajul lor.