Sorin ROSCA STANESCU 

Cum puteau reactiona falsii jurnalisti atunci cand, in mod public, li se imputa lipsa de cultura, de profesionalism si o prea mare flexibilitate a coloanei vertebrale? Adica slugarnicia? Recenta ofensa pe care Traian Basescu a adus-o presei in general ma obliga sa ma refer din nou la limbrici. Nu mA mirA catusi de putin recentul atac declansat de Traian Basescu impotriva jurnalistilor de opinie. Pe care el ii vede aliniati in spatele "mogulilor de presa". Nu este prima reactie de acest fel a sefului acestui stat, pretins democrat si european. Un inalt demnitar nazist a exclamat, pe vremea ascensiunii hitlerismului: "daca imi dati un pistol, impusc cultura". Nu este o mare diferenta intre aceasta propozitie tintuita in istorie si iesirile din ce in ce mai frecvente la rampa ale lui Traian Basescu. In definitiv, daca prin prostia principalilor actori politici, partidul condus de domnia sa si chiar el, in cursa pentru un nou mandat, nu mai au in prezent o opozitie serioasa, undeva trebuie identificat un adversar impotriva caruia locatarul de la Cotroceni sa-si poata ascuti clanta. Pentru ca, altfel, rugineste. Si daca printr-o majoritate parlamentara covarsitoare, atipica pentru o democratie, alianta PDL-PSD aproape nu mai are adversar, pentru a nu rugini clanta prezidentiala, e utila si presa la ceva. Nu ma mai mira nici macar amenintarea nevoalata impotriva ziaristilor care, vezi Doamne, destabilizeaza institutiile statului. Si care, la semnalul presedintelui, ar putea fi pusi sub acuzare pentru atentat la siguranta nationala. Ceea ce insa ma uimeste este lipsa de reactie a breslei. Care este motivul? De ce nu a existat, la acest atac prezidential, o reactie pe masura? ExistA trei posibile explicatii. Prima este lehamitea. Asistam, in defi�nitiv, doar la unul dintre numeroa�sele atacuri la libertatea presei de care se face vinovat "garantul" Constitutiei. Poate ca jurnalistii, luati individual, si casele de presa s-au saturat sa raspunda. Poate ca presa a optat cu intelepciune pentru solutia ignorarii galagiosului presedinte al Republicii Romania. In definitiv, arma nebagatului in seama nu poate fi uneori la fel de eficace ca si o replica pe masura? Daca asa stau lucrurile, e bine. In timp ce presedintele urla, caravana presei isi vede linistita de treaba. Dar daca explicatia tacerii care s-a asternut este alta? Mi-e teamA ca lipsa de reactie in raport cu atacul anti-democratic, aproape isteric si amenintator al lui Traian Basescu, se datoreaza unui alt motiv decat maturitatii si fortei jurnalismului de la Bucuresti. Mi-e teama de vulnerabilitatea case�lor de presa care reverbereaza lipsa de curaj si de initiativa a ziaristilor angajati in presa scrisa sau audiovizuala. Nu cumva casele de presa sunt din ce in ce mai labile, sub aspect economic? Din ce in ce mai dependente de putere? Nu cumva, asa cum cativa dintre noi am avertizat cu mult timp in urma, s-a ajuns in situatia in care independenta presei nu mai poate fi garantata sub aspect economic? Ei bine, daca asa stau lucrurile, daca intr-adevar multe dintre institutiile de presa se afla in pragul falimentului - un proces accelerat de criza economica - atunci este de inteles de ce presa tace. O fi adevarat ca ziarisilor li s-a strans lesa chiar de catre cei acuzati de presedintele Romaniei ca ar fi mogulii? Daca aceasta ipoteza nu se confirma, atunci explicatia tebuie cautata in a treia directie. Deci nu intr-o ignorare superioara si nici in absenta libertatii. Ci in absenta constiintei. A constiintei profesionale. A credintei in propria misiune. A verticalitatii morale. Dar cine alTii decat limbricii de presa sunt cei carora le lipsesc asemenea aptitudini? Si nu cumva ei au proliferat periculos? Nu cumva a sosit timpul ca breasla sa se curete de neprofesionisti? De simpli mercenari? De limbrici? Criza va fi o oportunitate.