Sorin Ilfoveanu, din cand in cand, din atelierul tau vine cate un semn de complicitate cu cei care-ti admira opera. De data asta, o carte, cum rareori avem prilejul sa vedem. Gandeam cartea de mai multi ani; ma refer la ciclurile care o cuprind, numarul desenelor fiecarui ciclu si ordinea lor. Desenele, dupa cum ai putut vedea si tu, de la cele in creion, pana la cele pe hartie patinata, sunt din perioada 1994-2007. Fiecare capat de serie, ciclu, este anuntat de o fotografie din seria "Atelier" care incearca sa dezvaluie lumea atelierului, din jurul desenului: pupitrul, creionul, guma, ochelarii, lumina, hartia, sugativa, tocul, tusurile, calimara. O astfel de carte (ocolesc dupa cum vezi cuvantul album) inseamna si a-ti ordona, ca intr-un jurnal, timpul care s-a scurs? Nu ai epuizat toate intentiile in cartea asta. Te gandesti de pe acum la alta? Poate e prea devreme sa vorbesc despre asta, dar m-a incitat cuvantul jurnal. Multe alte imagini ale lucrarilor mele vor insoti paginile de insemnari si vor constitui impreuna o alta carte, pe care intentionez sa o intitulez "Insemnari de atelier", la care ma gindesc de pe acum... Desenul si insemnarile care tin de lumea atelierului vor fi insotite de fotografiile care, in structura insemnarilor de atelier, vor ocupa cat mai mult spatiu. Reinvii ciclic virtutile textelor prin insotirea lor cu imagini. Textul este o constanta iubire a ta. In structura cartii, multe desene pleaca de la text, cum spui. Asa am realizat desene la "Tobit", romanul lui Stefan Agopian, in oglinda, cu "Tobit-ul" din "Septuaginta". Atat desenele in creion, cat si cele reluate pe hartie patinata cu fragmente din "Tobit", reproduse cu scrisul meu, desene pe hartie patinata, din "Septuaginta" si "Fric", cu manuscrisele originale ale lui Agopian. Cartea a fost lansata oficial ieri (17 febr.) la expozitia pe care familia Ilfoveanu: Sorin, Ana, Adrian si Nicu a deschis-o la Galeria Artmark, curatoriata de Ruxandra Garofeanu. Structura expozitiei pleaca de la ideea ca fiecare membru al familiei noastre are identitatea lui foarte bine definita... In ceea ce ma priveste, am expus cum ai vazut si desene si fotografii care sunt in carte. O parte din desene si cateva casete (fiecare continand un desen pe hartie patinata, si o fotografie de autor, de atelier) si un desen in creion. Cartea a avut o asa zisa prelansare, intr-un grup restrans de prieteni, in decembrie, la Pitesti, la Biblioteca Judeteana si a fost insotita de o expozitie de desene la galeriile "Farmazon". Sorin Ilfoveanu, de ce apar atat de rar asemenea carti? Numai banii sa fie de vina? Raspunsul este cat se poate de simplu: nu avem o institutie care sa faca acest lucru in arta contemporana romaneasca, intr-un cuvant o editura care sa publice numai asa ceva. Cele cateva exceptii (ex. ICR) confirma de fapt regula. Am obosit sa tot spun de ce lucrurile merg prost. Si nu mai vreau sa vorbesc despre golul care este in jurul artei contemporane romanesti, aproape ca si inexistenta. Ma refer la lipsa de vizibilitate, cauza fiind inexistenta editurilor de carti de arta, a revistelor de arta, a unui muzeu de arta contemporana si a unei istorii a artei contemporane romanesti, in comparatie cu multele istorii ce se gasesc in literatura, in artele vizuale ne confruntam cu un mare gol. Ti-ai gandit singur cartea, dar ea n-ar fi putut aparea fara ideile si experienta si profesionalismul altui artist: Nicu Ilfoveanu. Ca sa nu mai vorbim de costurile ei... Intr-adevar, am gandit cartea singur, dar la ea au intervenit Nicu si echipa din jurul lui. In ceea ce priveste costurile, ele au fost suportate de unul dintre rarii colectionari de desene din Romania, care cumpara de mai multa vreme de la mine. Din pacate, cultura desenului este la noi, ca si inexistenta, putini fiind cei care se incumeta sa fie colectionari... Ai adunat intre copertele acestei carti, partea cea mai emotionanta si mai luminoasa a operei tale: desenul. El inseamna meserie si stralucire, la o mare inaltime a artei. Desenul face parte din meseria mea, pe care mi-o fac zilnic, aproape fara intrerupere, mai ales de cativa ani, cand atelierul a devenit singura mea preocupare, fiindca sunt chemat tot timpul sa-i locuiesc taina si intimitatea. Care-a fost lucrul cel mai greu in intocmirea cartii? Catalogarea, dar mai ales ordinea desenelor si a ciclurilor trebuia sa creeze un ritm, care sa fie in prelungirea ritmului pe care-l creeaza intr-o singura pagina, raportul dintre semnele desenului: linie, punct, tusa, spatiu gol. Unde se situeaza astazi artistul in Romania? Raspund cu oarecare cinism, dar si cu luciditate: nicaieri. Te supara termenul de ilustratie, pentru ca el schimba practic rolul pe care artistul vizual ar trebui sa-l aiba in text. Noi nu avem in cultura cartii decat foarte rar desenul si fotografia si practicam termenul depasit de ilustratie. Apoi mai adaugam la asta, scris mare, in interiorul cartii: coperta de... O carte trebuie gandita in intregul ei: format, caracterul literei, respiratia paginii si, acolo unde este nevoie de un desen, sau fotografie, dar nu in sensul de ilustrare, se poate adauga ceva, ca un fel de ecou al textului. Mai au resurse oamenii sa se bucure? Sau pot fi invatati? Uite, fara falsa modestie, spun ca o asemenea carte este o sursa de bucurie. De mult m-am impacat insa cu ideea ca aceia care inca se mai bucura de carte sunt in general putini. Cum putini sunt si colectionarii de arta. Daca dintre acestia din urma cativa se vor bucura rasfoind cartea, si isi vor gasi reprodus desenul pe care-l au in colectie, inseamna ca aceasta carte are un rost. Iar daca aceasta carte ii va face pe unii sa se apropie de lumea desenului, ar fi mult peste sperantele mele. Nicu Ilfoveanu, nu ai vrut sa repeti ideea unui album de arta, si a iesit o carte diferita de ceea ce vedem prin librarii. Nicu Ilfoveanu. In primul rand ea este diferita prin numarul mare de imagini: in jur de 500, si atunci, cumva nu am vrut sa ma joc prea mult cu grafic-design-ul. Nu am avut decat sa pun in evidenta imaginile si sa evit un soi de monotonie, cauzata volumului mare de desene, mai ales, nefiind tehnici diferite. In principiu, este doar desen pe hartie si pensula pe hartie patinata. De obicei, cand fac art-design, pornesc de la fotografii pentru ca, in primul rand tot eu fac fotografiile. De data asta ele au fost facute de Sorin Ilfoveanu. Intr-adevar, eu facand reproducere de lucrare si nu interpretare. Pentru carte am cumparat un corp de litera (litera se cumpara ca si fotografiile, pentru ca o deseneaza cineva anume). Am realizat o carte dupa regulile art-design-ului si ar fi trebuit sa aiba specificat la colofoniu si corpul de litera folosit. Am luat un corp de litera desenat in 2008, de Jos Buivenga care se numeste MUSEO SANS, un font contemporan (care era la oferta, asadar, costa mai putin). Intr-un final s-a dovedit ca a luat cele mai multe premii in 2008. (Probabil ca va fi din ce in ce mai folosit acest font si ca atare, chiar daca l-am cumparat, s-ar putea sa nu-l mai folosesc niciodata. In concluzie, contributia mea la aceasta carte a fost preponderent tehnica. Sorin Ilfoveanu si-a gandit in detaliu cartea si ti-ai impus sa intervii numai tehnic? Chiar mi-am impus sa intervin cat mai putin pentru ca, viziunea lui asupra propriei carti de desene mi s-a parut foarte bine construita, mai ales ca si fotografiile din carte sunt facute tot de el. Tot in privinta pregatirii si a partii tehnice, pot aminti ca am lucrat cu cei de la Square Media, care sunt cei mai priceputi pentru cartile din zona artei, din Bucuresti. I-a fost cumva teama ca, odata finita, nu va arata cum v-ati dorit? Mi-a fost teama de monotonie, insa asta era o teama nejustificata ce venea din faptul ca la noi niciodata nu s-au facut albume care sa depaseasca 200 de pagini. Acum imi dau seama ca un volum mare de lucrari nu impieteaza asupra calitatii unei asemenea carti. Ai avut totusi un model? Cartea"Atlas" a lui Gerhard Richter, care tine de o serie de fotografii si interventii pe fotografie, facute pe o perioada lunga de ani. M-am inspirat de asemenea si dintr-o serie de carti si manuscrise medievale. Ai schimbat ceva la experienta pe care o aveai? Inainte gandeam paginarea in functie de fotografie. Recunosc, eu fac grafic-design "dupa ureche" si am invatat uitandu-ma la carti (mai ales la cele care apar in America, care sunt la preturi mult mai accesibile). Poate de aceea, de cate ori fac o carte noua, lucrez greu la ea, tocmai pentru ca vreau sa inventez un lucru care sa ma surprinda si pe mine. Adica, schimb formatul, aleg alta litera, schimb tipul de hartie, legatorie, s.a.m.d. Intr-un cuvant eu nu am un sistem scolatic, o schema de care sa ma folosesc tot timpul... Cum ti se par albumele de arta care apar pe piata romaneasca? Din pacate, sunt prea putine ca sa le mai si critic. Nu poti vorbi la noi despre o "piata de carte de arta", pentru ca nu exista tipografii specializate, nu exista o conceptie de carte de arta, si ca atare nu pot polemiza. Critica este ceva constructiv. Neexistand sistem, nu am ce sa critic. Ai fost prima promotie a unei facultati nou infiintate in Romania, in 1996, Foto-Video. Ce fac absolventii acestei facultati? Cu ce se ocupa dupa ce o termina? Toti fac cam tot ceea ce fac toti absolventii Universitatii de Arta. Cei care reusesc (foarte putini) isi continua cariera de artist, iar majoritatea isi castiga existenta din advertising sau diferite alte comenzi, ce presupun o indemanare artistica. Ce ai in vedere in continuare? E un proiect de carte, cu care am castigat la AFCN (Administratia Fondului Cultural National), in care incerc, impreuna cu Magda Radu, Oana Tanase si Eugen Gustea, sa scriem o istorie speculativa a fotografiei romanesti. Pornim de la fotografii facute de anonimi, pe care le gasim in diverse locuri. Ar trebui sa iasa in primavara asta. Care e prima conditie a unei fotografii reusite? Sa fie surprinzatoare, chiar si pentru autorul ei. Si ultima conditie? Sa ai un galerist care sa ti-o vanda. De ce ai lasat din loc in loc pagini albe in carte? Tocmai datorita numarului mare de imagini (de care vorbeam la inceput), ce, de multe ori umplu in intregime pagina. Am simtit nevoia unei pauze de respiratii. Plus ca de fapt, in carti imi plac foarte mult spatiile libere, chiar daca la noi din cauza unui soi de eficiente, orice pagina trebuie sa aiba tipar pe ea. Nu stiu de ce lumea fuge de paginile albe. Probabil si din cauza faptului ca se tipareste mult pe hartie ieftina. Nu este frustrant ca o asemenea carte care implica mari costuri nu este lesne de cumparat? Eu nu cred ca mai are sens sa vorbesti despre asta in Romania, unde exista mai multa cerere de carte de arta, decat oferta si distributie. Te gandesti sa ramai definitiv in profesoratul universitar? Nu m-am gandit sa urmez pas cu pas o cariera unversitara, dar nu m-am gandit nici sa renunt. De fapt, idealul meu nu este asta, ci sa-mi fac lucrul meu cat mai bine. Si cand spun asta, ma gandesc si la studentii mei. Inca nu sunt impacat cu ideea de "doctor in arta". Arta pe care o faci tu este extrem de bine privita in alte tari. Ai fost tentat sa pleci pe alte meleaguri? Am avut norocul sa plec de multe ori in strainatate pe perioade mai lungi si cred ca pentru un artist este periculos sa-si paraseasca locul cu care este obisnuit, pentru "altceva". Insa, in acelasi timp, trebuie sa faca in asa fel, incat sa plece cat mai mult cu putinta. Sunteti o familie cu patru artisti vizuali. Ti-a fost mai usor? Nu stiu ce sa raspund, pentru ca nu am termen de comparatie. Mi se pare firesc. In fond suntem patru oameni care muncesc, plecand diminetile fiecare catre atelierul lui, iar locul de intalnire, in speta casa, este cel al oricarei familii obisnuite.

Iolanda MALAMEN