Dan PAVEL 

Alegerile parlamentare din 2008 au marcat schimbari esentiale ale sistemului politic si ale sistemului de partide. Schimbarea cruciala este disparitia clivajului din politica. Ce este un clivaj? Este o scindare radicala a optiunilor existente intr-un sistem politic, o diviziune critica intr-o societate care conduce in cele din urma la conflict politic. Teoriile occidentale cu privire la clivaje nu s-au potrivit Romaniei postcomuniste: tensiunile religioase, etnice, de "clasa" nu au condus la conflicte politice, care sa imparta electoratul in partide ireconciliabile. A existat insa un alt clivaj major, care a dominat viata noastra politica. Clivajul definitoriu a fost cel dintre formatiunea politica din jurul lui Iliescu (FSN/FDSN/PDSR/PSD), singurul partid mare, hegemonic, si toate celelalte partide, care erau partide mici. Pe scurt, pentru a lupta impotriva FSN/PDSR si a lui Iliescu, s-au constituit doua aliante majore: in 1991, s-a format Conventia Democratica, ce cuprindea la infiintare 18 partide si asociatii civice, de toate culorile (PNTCD, PNL, PSDR, UMDR, ecologiste, Alianta Civica, AFDPR etc.), care a castigat in 1996 alegerile locale, parlamentare, prezidentiale, iar ulterior a guvernat intr-o coalitie cu PD (desprins din FSN); in 2003, s-a format Alianta DA, dintre PNL si PD, care in 2004 a castigat doar alegerile prezidentiale, dar pentru ca PSD a castigat alegerile parlamentare, dar nu si majoritatea, a venit la guvernare. Chiar si in alegerile din 2008, PD-L s-a definit politic prin lupta impotriva PNL-ului de la guvernare, care era sprijinit in Parlament de "abominabilul"PSD. De unde si sloganul "Ei cu ei, noi cu voi." Formarea coaliTiei guvernamentale dintre PSD si PD-L a marcat disparitia definitiva a clivajului definitoriu al politicii autohtone. Si de fapt chiar aceasta este principala mostenire politica a fesenismului: anularea deosebirilor dintre partide. Dupa rezultatele alegerilor, era posibila orice fel de coalitie intre cele trei partide principale, iar initial nimeni nu avea nimic impotriva participarii "jumatatii de partid", formatiunea etnica a maghiarilor, UDRM. Semn ca nu exista un clivaj etnic in Romania. Daca exista, nici una dintre formatiunile romanesti nu ar fi facut coalitie cu maghiarii. Disparitia clivajului fundamental nu inseamna disparitia tensiunilor, a intereselor economice, sociale, politice, culturale contradictorii. Aceste tensiuni si interese sunt multiple, dar nu au potentialul de a imparti societatea si politicul in formatiuni politice aflate in conflicte ireconciliabile. Oricat ar incerca personaje precum Miron Cozma sa faca un partid al muncitorilor, oricat s-ar lamenta anticapitalistii de la noi cu privire la marile disparitati intre masa imen�sa de saraci si oligarhia politico-financiara, nu mai este posibil clivajul intre partide "burgheze"si partide "proletare". Baza sociala a politicului s-a schimbat spectaculos, iar acum elementele postmaterialiste, postcivice, postateiste sunt atat de numeroase incat contradictiile viitoare vor avea mize reduse si nu vor imparti antagonic electoratul. Divergentele pe temele avortului sau a casatoriei dintre homosexuali, autonomiei locale sau etnice, a reimpartirii administrative ori a reformei constitutionale nu mai pot declansa decat pasiunile unor radicali, idealisti ori dogmatici. Adica ale unor minoritati contextuale. Procesul integrarii europene si efectele globalizarii conduc catre multiplicarea conflictelor si inmultirea surselor de consens. Avem mult mai multe conflicte in prezent decat in trecut, dar ele nu mai impart ireconciliabil intreaga societate. Iar "corectitudinea politica"exercita o asemenea presiune incat vom trai in comunitati in care va fi din ce in ce mai greu sa fumezi o tigara in spatiul public, dar tot mai usor sa obtii legalizarea unora dintre droguri. La intrebarea "e mai bine asa sau e mai rau?" ii las pe altii, mai competenti, sa raspunda.