Florin Chirculescu, medic si blogger, seful Compartimen�tului de Chirurgie toracica de la Spitalul Universitar Bucu�resti, a iesit recent in prim-plan cu o scrisoare deschisa adresata ministru�lui Bazac, in care descrie coerent si la obiect fata ascunsa a sistemului sa�nitar. Cea pe care nu o stiu decat cei care lucreaza zi de zi intr-un spital. Fata care este absenta de la televizor, ignorata de autoritati si diferita, dar nu contrara, de cea pe care o vad pacientii. Si care are legatura cu mortile scanda�loase de la Slatina, Satu Mare sau Piatra Neamt. De fapt, din toata tara... Un chirurg satul de anomalii, furios pe neputintele individuale si colective, revoltat de neadevar, arata care este realitatea din spitale si are curajul sa numeasca adevaratii bolnavi: Sistemul si Mentalitatea. Onest, acorda beneficiul indoielii celor care inca mai tac, pentru ca si el a facut-o vreme prea indelungata. De ce ati scris si vorbit abia acum? Bubele sistemului sanitar sunt vechi si de notorietate... Stiu, dar acum cred ca s-a atins o masa critica. Furiile impotriva sistemului sunt vechi, din '90 tot discutam. In cele sapte zile cat a durat conceperea scrisorii, timp in care am zis sa nu-l injur pe ministru, am stat mult si-am judecat, cat sa vorbesc despre noi, cat sa scot la iveala, si n-a fost un proces usor. O saptamana mi-a luat s-o scriu, derapam, erau prea multe de spus, dar am reusit pana la urma sa gasesc cadenta si mesajul. Ca in ultimul an relatia medic-pacient s-a deteriorat grav si sistemul este aproape de colaps. Exista un conflict ntre medici si pacienti? Agresiunile asupra corpului medical sunt vechi si ele, de pe vremea comunismului, pentru ca medicii au fost dintotdeauna o casta. Medicina a fost o scoala inchistata, a mers pe drumul ei, si cand a fost atacata, medicii s-au retransat in secretele lor. Perceptia noastra ca ordonatori de tratamente, fara explicatii care sa lumineze pacientul si sa-l faca cooperant, la care s-a adaugat si comportamentul excesiv al unora dintre noi, au facut sa creasca suspiciunile si sa se abata asupra castei, in totalitatea ei, grele judecati. Noi eram educati sa avem atitudinea hipocratica, altruista, sa acordam atentie pacientului, dar nu sa si purtam un dialog deschis cu el. Din cauza regimului, noi n-am integrat ceea ce inseamna evolutia profesiei medicale in tarile civilizate si majoritatea habar nu aveau de consimtamantul informat. Avem o problema cu publicul Sa inteleg ca si corpul medical are o vina? In momentul de fata medicina are de rezolvat o problema cu publicul. Si cand ai o astfel de problema, primul lucru pe care nu trebuie sa-l faci este sa fii arogant. E chiar lipsit de inteligenta. Prestatia profesorului Astarastoaie, seful Colegiului Medicilor, m-a enervat cumplit, chiar si pe mine, ca medic. Ar fi trebuit sa ma faca sa ma simt aparat, sa ma regasesc corect si nu sa fiu protejat cu orice pret. Noi nu ne-am curatat din interior, de colegi pe care noi insine ii condamnam, dar numai la nivel de barfa. Credeti ca si numarul insuficient de medici impiedica eliminarea "uscaturilor" din sistem? Stiu ca posturile eliberate astfel ar fi blocate... Adevarat, dar ministrul a facut o declaratie publica acum doua zile, cum ca le va debloca si va organiza un concurs pentru ocuparea a 3000 de posturi cu medici rezidenti. Sunt sceptic. Din ce-a facut pana acum, nimic nu e constructiv. A anuntat o hotarare pe care n-o s-o poata aplica. Nu are banii si n-o sa aiba curajul sa-i ceara de unde sunt. Daca pune 3000 de doctori pe rol intr-un rastimp rezonabil, inseamna ca face treaba. Dar n-o sa faca. Nu trebuia sa-si stabileasca singur un termen? Acum e nevoie de ei. E ca la razboi. E o situatie de supra�vietuire, ce se asteapta? Eu mi-am pus deja pe blog un counter care numara cate zile mai sunt pana se ieftinesc medicamentele la loc, pentru ca asta e alta promisiune neonorata. Ce altceva credeti ca a plasat medicii si pacientii in tabere adverse? Sistemul. Si mai apoi menta�litatea. Suntem dezechilibrati, sistemul in momentul de fata este organizat suboptimal, ca circuite, fluxuri de pacienti. Iar relatia medic - pacient se desfasoara dupa niste reguli. Daca ne-o imaginam ca pe un meci, orice joc are niste reguli. In medicina, oriunde in lume, aceste reguli sunt ghidurile si protocoalele de diagnostic si tratament. Sunt Biblia, decalogul oricarei specialitati. Ce inseamna ele? Vine un pacient pe care il doare burta. Ce faci? A, b, c, ...pana ajungi la diagnostic, de aici la optiuni, cea chirurgicala, cea medicala si rezulta un algoritm. Care simplifica lucrurile si este sistemul de referinta la care trebuie sa te raportezi. Care iti permite sa gresesti cat mai putin si sa tratezi cat mai bine. Ei bine, aceste lucruri noi nu le avem. Ghidurile acestea ar fi o solutie? Absolut. Faptul ca nu exista este catastrofic, lasa loc inclusiv la faptul ca moare lumea. Plus ca daca sunt multi pacienti deodata, si nu te mai duce capul, ceri ajutorul, unde am ajuns, ce urmeaza, care este pasul urmator? Asta inseamna ghid. Intr-o foaie de observatie, cand vine cineva sa te intrebe, tu trebuie sa dovedesti ca ai parcurs etapele, pasii, si nu atat ca sa te justifici, pentru ca oricum trebuie sa ajungi la un diagnostic corect, si n-o poti face decat daca respecti algoritmul. Tot ele sunt si ghiduri pentru manageri. Acolo se spune asa: la operatia X dispozitivul operator este alcatuit din mana intai, ajutorul intai, ajutorul doi, ajutorul trei si ajutorul patru sau instrumentar, care poate sa fie altcineva, anestezistul. Aia e echipa. De cate ori ati intrat in formatie incompleta? Pai, in ultimul timp, numai in formatie incompleta. Am facut si in doi oameni treaba asta. Fiind compartiment de urgente, rulajul e mult mai mare si am ajuns, de la 350, la fostul spital, la 850 de operatii pe an. Si vorbim de chirurgie toracica, o specialitate in care trebuie sa-i spun foarte des pacientului ,,s-ar putea sa mori". Daca aveti bani, duceti-va afara! In situatia asta de ce eu, ca pacient, ar trebui sa vin aici si sa nu merg in alta parte? Acum sunt si eu de parerea asta. Din orgoliu, stiti, dupa ce vezi ca poti sa-i operezi si asa, ai senzatia ca esti Dumnezeu. Dar cu timpul, am devenit mai retinut in a spune pacientilor ca noi putem face orice. Mai ales atunci cand am vazut ca anumite lucruri, pe care insa nu mi le puteam imputa, nu ieseau bine. Si m-am dus din nou la carte si cand am vazut ca echipa ar fi trebuit sa fie mai mare, ca mai era nevoie de o mana, de inca un ochi, am inceput sa le spun acum, da, daca aveti bani, duceti-va afara. Si am mai vazut ceva: ca noi operam si daca e sa facem o comparatie intre supravietuirile noastre si ale lor, pierdem clar. Stiu si de ce. Pentru ca la noi cazurile ajung intr-un stadiu foarte avansat, cu alte cuvinte prea tarziu. E vorba despre decese evitabile? Da. Dar greseste cine le pune in carca chirurgului. Nu chirurgul este responsabil, acum medicina se face in echipa. Echipa inseamna nu numai colegii mei de spital, ci si insi pe care nu-i vezi niciodata. Un caz de cancer pulmonar, de exemplu, parcurge un flux: medic de familie, medic pneumolog, chirurg toracic, oncolog, eventual radioterapeut, medic imagist, anestezist, recuperare - sunt specialitati care nici nu exista la noi, si din nou, medic de familie. Dintre acestia, ne vedem doar doi-trei de fiecare data, dar asta inseamna echipa care ia un pacient de la A la Z. As inchide toate spitalele Si mentalitatile spuneati ca sunt o cauza a dezastrului din Sanatate... Da, dupa sistem, mentalitatea e cel mai ingrozitor si greu de schimbat lucru. Casta s-a deteriorat. Noi, medicii, ne-am deteriorat. Dar raspunsurile de pe blog imi arata ca medicii tineri gandesc altfel si nu chemarea materiala e cea prioritara. Surprinzator, nu sunt chiar asa de interesati sa plece din tara si ar vrea ca lucrurile sa se schimbe si in Romania, unde au familiile si prietenii. Vazut din interior care ar fi solutiile la toate aceste probleme? La noi, prima problema sunt banii. Contributia pentru sanatate reprezinta niste bani foarte multi si siguri, pentru ca toti oamenii acestei tari, si firmele, conform legii platesc, si banii se duc acolo, la Casele de Asigurari. Din nefericire, banii acestia trec pe la Finante si se cern. Mie mi se pare o deturnare calificata de fonduri. Asta este o problema pentru care s-a zbatut si Sorin Oprescu. ,,Primeste si Ministerul Sanatatii de-un buchet de flori de la Ministerul de Finante", imi spunea odata o distinsa profesoara de management sanitar. Dar, cu siguranta, solutiile trebuie sa vina de la oameni cu pregatire speciala, managerii de unitati medicale. Care sa faca ceea ce trebuie pentru ca forma in care trebuie sa se faca consultul sa nu mai fie atat de profund deficitara. Daca eu as fi inspector european de sanatate as inchide toate spitalele din Romania. Pentru moment trebuie sa ne limitam insa la ceea ce avem si sa ne fixam un target realizabil. Ce impact a avut iesirea dumneavoastra in spatiul public? Medicii de varsta tanara men�tala, ca sa spun asa, m-au felicitat, au venit, unii chiar foarte emotionati, o colega mai tanara mi-a adus un buchetel de ghiocei, in timp ce anumite persoane care nu au aceeasi junete in gandire ma privesc cu suspiciune. Directorii spitalului s-au declarat mahniti. ,,Noi v-am fost alaturi mereu, v-am ajutat, si dum�neavoastra v-ati luat de noi". Eu cred ca nu este asa si ca ei au acum o minge ridicata. E randul lor sa iasa public. Unui director chiar i-am spus ,,speculati momentul". Mi-a raspuns ,,Nu pot!" In ultimul an relatia medic-pacient s-a deteriorat grav. Scrisoarea catre ministru "...Sper ca numai din necunostinta de cauza ati accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, si asa profund subrezit de multi dintre predecesorii dumnea�voas�tra, intr-o relatie antagonica: pacientii si medicii au ajuns sa se priveasca unii pe altii precum soarecele si pisica." - fragment din mesajul adresat ministrului Bazac pe blogul "http://sebastian-corn.tapirul.net"

Pagina realizata de Mihaela CARLAN