Cristian UNTEANU 

Miscarile greviste cu un caracater cu totul special din ultimele zile in Marea Britanie au fost acoperite de un val pudic de jena europeana... Ce s-a intamplat? In actualul moment de criza, niste oameni ai muncii au organizat o greva spontana (calificata drept "greva salbatica") pentru a cere ceva cu totul neobisnuit in raport cu retorica UE: strainii sa plece acasa si locurile de munca sa fie pastrate pentru detinatorii de pasaport britanic. Greva era una locala, dar s-a extins foarte rapid in alte zone si cu acelasi slogan, tintele principale fiind imigrantii italieni si portughezi. Daca nu este vorba despre un episod izolat si cu totul nerelevant, atunci chestiunea este foarte grava. Intr-o tara membra UE apare, pentru prima oara concretizat la nivelul demonstratiilor de strada, semnalul posibilei evolutii in re�vendicari care sunt de natura xenofoba, dar au la baza spaima reala privind incapacitatea UE de a propune statelor membre altceva decat linii generale de actiune si nu o politica economica stabila si ofertanta de solutii in caz de criza. Acest adevar a fost constatat de toti liderii europeni care, desi�gur, vor continua sa tina sedinte si sa adopte documente comune, dar, in paralel, stiu ca, din nefericire, solutiile nu pot fi decat nationale. Iar pietele muncii de-abia acum incep sa fie afectate direct de recesiune. De-abia din acest mo�ment fostii beneficiari ai societatii de consum bazate pe sistemul "vietii pe credit" simt efectele directe a ceea ce, pana acum, era doar ceva indepartat si care-i privea mai ales pe americani si bancile lor care se rostogolesc in cadere libera. S-a asteptat o solutie. Cea mai simpla a fost nationalizarea unora dintre marile banci europene, nu atat pentru a linisti micii deponenti, ci pentru a injecta sumele necesare mentinerii activitatilor economice esentiale din statele respective. A activitatilor esentiale, subliniez acest lucru, pentru ca nimeni, nicaieri, nu a elaborat vreun sce�nariu care sa presupuna o recuperare totala a sistemului asa cum functiona el inainte de criza. Din primul moment s-a stiut ca vor urma pierderi colaterale foar�te serioase si ca primele unitati economice afectate vor fi cele mici si mijlocii, industria automo�bilelor si filialele nationale ale corporatiilor multinationale. Problema care s-a pus atunci, chiar de la inceputul crizei, a fost daca, da sau nu, sistemele de securitate sociale, asa numitele "plase de protectie" care erau unul dintre principalele argumente ale eco�nomiilor statelor occidentale, puteau sa suporte intrarea foarte rapida in somaj a din ce in ce mai multor persoane. Se dovedeste ca nu, mai ales ca bugetele na�tionale, chiar resapate pentru a face fata crizei, prevad injectarea in continuare de fonduri in bancile cu probleme, mai ales pentru rascumpararea "creditelor otravite" care au debalansat peisajul economic si financiar. O redresare posibila, nu foarte probabil sa fie simtita rapid, dar cei care platesc costul politicilor falimentare (ca si incer�carea disperata de a iesi din faliment) nu sunt statele in formula lor generica, ci cetatenii cu impozitele lor. De aici reactia muncitorilor britanici, reactie de aparare ime�diata si de solicitare a unor masuri protectioniste, totalmente in dezacord cu ceea ce a zis Uniunea Europeana ca este lege absoluta, adica libera circulatie a fortei de munca. Daca statele europene vor renationaliza pietele lor de munca, atunci intregul sistem al UE va fi pus sub un imens semn de intrebare. Renationalizarea poate fi una directa, asa cum s-a intamplat in cazul britanic, unde muncitorii au primit asigurarea ca 50% din salariatii companiilor respective vor fi britanici. Dar poate fi si in�direc�ta, prin concedierea selectiva de imigranti sau prin angajari preferentiale de autohtoni, sisteme absolut imposibil de controlat in situatia de criza actuala. O asemenea debalansare a regulilor de joc poate avea efecte dezastruoase si poate alimenta nemultumiri sociale care pot exploda in cele mai neasteptate forme. Europa birocratiei de la Bruxelles se poate trezi foarte rapid confruntata cu Europa reala, cea a disperarii din strada. Si nu este deloc un scenariu SF...Unde se va mai defila sub sloganul "dragi concetateni europeni, duceti-va imediat acasa"?