Octavian HOANDRA 

De departe pericolul sporirii puterii prezidentiale prin modificarea Constitutiei este infinit mai mare decat orice criza economica. Faptul ca mai mult de jumatate din populatia tarii isi doreste un presedinte "tatuc", care sa nu mai aiba constrangeri demonstreaza ca maturizarea acestui popor, care s-a despartit de prea putin timp (si cu o oarecare nostalgie) de comunism nu este capabil sa vada capcanele unei astfel de "dorinte". Este stiut ca in societatile moderne zona intelec�tuala este stapanita de melanjul dintre propaganda si ideologie. Iar daca acceptam ca termenul de ideologie este de fapt suma unor idei generoase, acceptate de mai multi oameni, atunci putem realiza cum visul presedintelui "tatuc", incontrolabil, care nu raspunde in fata niciunei institutii a prins contur in mintea acestei populatii oropsite. Cum a fost posibil? Simplu: a fost impusa ca orice alta idee prezentata ca pozitiva, cum ar fi cea de "europenism", "bunastare", sau "toleranta". Toate acestea au fost impuse prin implicarea acerba a presei si intelligentsiei care au dominat scena publica a ultimilor cinci ani. Cine sunt, in mare aceia care se lasa furati de aceasta ideologie a neo-cezarismului, ideologie aflata deja in pragul decesului, prin aceea ca a fost asimilata in propaganda lansata de apropiatii presedintelui, pe toate canalele posibile? Cei mai tineri, care se lasa momiti de aceasta idee, sunt, in marea lor parte cei care fac parte din categoria "cool". Marea masa de manevra a celor carora le place sa se declare ba antirasisti, ba americanofili, ba europeni, ba sprijinitori ferventi ai drepturilor lesbienelor si homosexualilor. Ei cad primii in plasa atragerii spre si in directia in care merge sistemul. Adaugati-i acum pe manuitorii de Inter�net, bloguri, si pe toti acesti depersonalizati, pentru care istoria nu inseamna mai nimic si pentru care "conformismul" a devenit o religie, si carora, cu ajutorul propagandei li s-a distrus puterea de judecata individuala. Dar dusmanii acestei idei? Cei care in copilarie si adolescenta au avut timp sa citeasca, cei care au scapat de jugul televizorului, al Internetului si al clubbing-ului. Aceia care n-au avut o copilarie de copil imbuibat, care se duceau in vacante la bunici ca sa alerge prin paduri, ca apoi sa se intoarca in cartiere muncitoresti sau burgheze, unde respectul fata de scoala, carti si valori era permanent treaz. Cei care nu au primit cadou BMW uri la 18 ani, cei care nu si-au permis sa calatoreasca inainte de 1989, cei care au trait istoria intre batutul mingii pe maidan si cele doua ore de televizor si cartile din BPT, care costau doar cinci lei. Cei care nu scriu pe bloguri si care nu stau pe "mess", si care n-au avut parte de atat de multe filme, muzica, haine si distractii. Oamenii acestia care n-au lansat niciodata "proiecte", care nu imagineaza "experimente", cei care n-au dorit, mai mult decat orice pe lumea asta, decat "sa se realizeze". Pentru ei, care au simtit pe propria piele ce inseamna un presedinte puternic, - nimic altceva decat absenta democratiei -, e mai greu sa viseze propria realizare prin respectarea normelor ca angajat intr-o multinationala, preferand sa infrunte lumea si supunand-o unei aspre judecati critice. Ei sunt aceia care dau libertatii cea care le-a lipsit atata timp, valoarea pe care aceasta o merita si nu cad in plasa de a crede ca libertarea li se cuvine, asa cum pare ca se cuvine sa ai acces la orice alta marfa, intr-o so�cietate de consum. Anul acesta va fi decisiv. Iar daca aceasta categorie de oameni vor fi tot mai putin auziti, vor fi inlaturati, intr-o forma "democratica" din locurile de unde (mai) pot vorbi, daca marea masa a "auditoriului" va fi tot mai "educata" in a crede doar ce i se pare cunoscut, fara sa realizeze ca li se distruge in mod sistematic propria putere de judecata, atunci, vrand-nevrand, vom distruge si bruma de democratie pe care am reusit s-o construim, impotriva atator puter�nice si sangvine ramasite de soi ale comunismului care s-au perpetuat timp de aproape 20 de ani la conducerea acestei tari fara de noroc.