Intrarea pe teritoriul statului Israel lasa adeseori un gust amar milioanelor de turisti care vin anual sa viziteze pamanturile biblice, orasul sfant - Ierusalim sau litora�lul din Tel Aviv. Cinci milioane de evrei traiesc zilnic cu teama ca pot fi oricand victime ale unui atentat venit din partea arabilor sau palestinienilor. Iar asta se vede pretutin�deni, prin masurile excep�tio�nale de securitate luate incepand din aeroport si pana pe strazi. Pretutindeni vezi soldati si garzi speciale, inarmate cu arme americane de asalt, veste antiglont, gata sa faca fata oricand unui razboi de guerila. Nu poti glumi cu ei in timpul controalelor, isi fac serios meseria. Ti se pun zeci de intrebari despre scopul calatoriei, durata, daca ai luat legatura cu cineva, ai cunoscuti la ei in tara si cate si mai cate. Daca spui ca esti jurnalist urmea�za cel putin zece intrebari despre cine te insoteste, ce vrei sa scrii, unde vei sta si multe altele. Daca esti mai colorat la fata si semeni cu un arab esti tras de o parte la un adevarat interogatoriu. Totul pare mai crancen decat intr-un regim de trista amintire, insa e perfect justificat. Nici cetatenilor israelieni nu le convine procedura, careia trebuie sa i se supuna, dar stiu ca e spre binele lor. Oricand un arab fanatic, cu o incarcatura explozibila sub haine, se poate arunca in multimi sa se detoneze strigand "Allah e mare!", pentru a lua cu el cat mai multe victime. Ca o masura suplimentara de siguranta, nici un avion israelian nu survoleaza statele arabe, pentru a preveni riscul unui atentat cu racheta.

		Soldati de ambe sexe

Sanse infime de pace De 60 de ani - de cand Israel s-a declarat stat evreu si demo�cratic - evreii sunt intr-un continuu razboi cu arabii-palestinieni, si uneori chiar si cu arabii-israelieni, care reprezinta o importanta minoritate etnica. Din populatia de circa 6,5 milioane de locuitori, circa 5 milioane sunt evrei, iar 1,5 milioane sunt arabi. Dupa declaratia de inde�pendenta din mai 1948, cateva sute de mii de palestinieni, care repre�zentau atunci sub 9% din popu�latia statului, au plecat din Israel, pe teritorii arabe si au pierdut cetatenia israeliana. Si-au gasit un lider in Yasser Arafat - seful Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Cei plecati s-au inmultit de peste zece ori in anii care au urmat si vor sa se intoarca inapoi in Israel. Conform unor estimari neoficiale, circa 3 mili�oane de palestinieni cer sa se intoarca in Israel, dar nu sunt primiti. Din punct de vedere politic, reprimirea lor ar insemna ca populatia araba sa ajunga egala cu cea evreiasca, iar la alegeri ar exista riscul ca evreii sa numai detina majoritatea in KNESET (Parlament), fapt ce ar constitui o amenintare la existenta statului Israel - declarat stat evreu. Pana in pre�zent nu s-a gasit o cale politica de rezolvare a conflictului. Iar istoria ultimilor zeci de ani a demonstrat ca palestinienii au comis atentate impardonabile asupra populatiei civile evreiesti, pentru a semana panica si tero�area. Teroristii cauta locuri cat mai populate, in special cu tineri si elevi, in piete si autobuze, unde plaseaza bombe sau se detoneaza in atacuri-kamikaze. Arareori cate o racheta lansata din statele arabe vecine, isi cere tributul de vieti omensti. Evreii ii considera "imposibili" pe arabii-palestinieni pentru modul sangeros de a se impune. Multi evrei cu care am discutat sustin la unison ca nu se poate face pace cu palestinienii intrucat sunt "dementi". Multe orasele din nordul Israelului, locuite de arabi-israelieni, sunt riscant de vizitat de catre evrei, care se pot trezi oricand cu o piatra in cap. Hoti nu exista In ciuda potentialelor pericole, si atentatelor foarte rare, in interiorul tarii viata cotidiana se prezinta sigura si prospera pentru ca populatia e instruita militar sa contracareze. Armata e obligatorie (18 luni la femei si trei ani la barbati) sub sanc�tiunea inchisorii, dar israelienii-evrei vad in aceasta o datorie de onoare si nu o corvoada. Toate locurile sfinte din Ierusalim, unde se perinda milioane de turisti sunt bine pazite de baieti si fete inarmati pana in dinti. Sunt cu sutele. Ramai impresionat cand vezi o cate o tanara delicata, sub povara unei pusti de asalt de tip M4 si a intregului echi�pament de razboi. Putini stiu ca orasul sfant din Ierusalim e impanzit de camere de luat vederi care monitorizeaza orice straduta, iar trupe speciale sunt gata oricand de interventie. Hoti nu exista, pentru ca n-ar avea nici o sansa. Turistii se simt in siguranta. Vechiul oras, presarat la fiece pas cu monumente istorice de o valoare inestimabila, aduna lacasuri sfinte ale multor religii. Biserici si moschei deopotriva.

		Containere blindate pentru bombele gasite in centrul Ierusalimului

Chiar la intrarea in Biserica Sfantului Mormant, unde se afla si Golgota - locurile cele mai vizitate de crestini - se afla un container blindat destinat eventualelor bombe neexplodate, depistate in impre�jurimi, care trebuie asigurate pana la sosirea genistilor. Atentatul de la Stage La Tel Aviv, capitala tarii, viata decurge obisnuit. Frumosul litoral de pe malul estic al Mediteranei isi arata in toata slendoarea faleza presarata cu renumite lanturi de hoteluri de lux cu zeci de etaje. La baza unui asemenea hotel se afla clubul de karaoke "Stage", locul in care in 2005, un palestinian-kamikaze plin de explozibili sub haina, s-a detonat cu urlete de lupta in grupul de tineri de la intrare. A fost ultimul atentat de pe litoralul din Capitala. Cinci morti si 15 raniti a fost bilantul tragic al evenimentului. Patronul clubului, Shachar Cohen - un tanar de 33 de ani, a carei mama s-a nascut la Piatra Neamt in Romania, ne-a relatat ca a fost nevoie sa treaca sase luni de la atentat, pentru ca lumea sa prinda curaj si sa revina in local. De atunci, accesul se face numai printr-un perimetru de protectie inconjurat cu garduri de fier, iar toti sunt controlati sub haine si la acte, daca exista cea mai mica suspiciune. Shachar Cohen ne-a declarat ca din cauza atentatului, nici un palestinian nu mai este primit in clubul sau: "Ma consider un om norocos. Traim intr-o tara complicata, unde sunt peste tot probleme. Dar locuim aici, iar mesajul meu este ca trebuie sa traim impreuna, sa cantam impreuna".

Text si foto: Razvan SAVALIUC, razvan.savaliuc@ziua.ro