Virgil Tilea nu a fost foarte iubit de contemporani, acestia avand cuvinte dure despre el si faptele sale. Cert este ca a facut tot posibilul sa ajunga in cele mai inalte sfere ale politicii romanesti interbelice. Armand Calinescu nota in jurnalul sau cum a luat masa cu Elena Lupescu alaturi de Tilea: "Dejun la Puiu (Dumitrescu)", invitati: Mirto, Ghelmegeanu, Tilea, eu - cu nevestele - Sorel, Andrei si maresalul (Palatului) Ilasievici. Inainte de a ne aseza la masa, intra d-na L(upescu). Bomba! La masa, d-na L(upescu) ocupa locul de onoare, cu Mirto in dreapta si maresalul in stanga" Sciziunea Partidului National-Taranesc a fost declansata de V.V. Tilea, informator al regelui si apropiat al Elenei Lupescu, printr-un discurs rostit in ianuarie 1935 la Sibiu, in care l-a criticat in termeni energici pe Iuliu Maniu. De asemenea, Tilea a fost francmason alaturi de Constantin Argetoianu, dr. C. Angelescu, Constantin Banu, Paul Bratasanu, Nicolae Dianu, Pan. Halippa, Pompiliu Ioanitescu, dr. N. Lupu, Traian Mosoiu, Alexandru Radian, Al. Vaida Voevod, Romulus Voienescu sI multi altii. Tilea s-a straduit din rasputeri sa intre in gratiile regelui dictator Carol al II-lea, numarandu-se de fiecare data printre cei care faceau cadouri in obiecte de aur suveranului, care avea o slabiciune pentru acest metal. Initiativa inutila In calitate de ministru al Romaniei la Londra, V.V. Tilea s-a prezentat la Foreign Office, in dupa-amiaza zilei de 17 martie 1939, informand oficialitatile britanice despre faptul ca Germania a prezentat un ultimatum Romaniei, pentru a o forta sa semneze un acord convenabil Reichului. Aceasta interventie a contribuit la declansarea unor intense schimburi de opinii intre capitalele europene si chiar extraeuropene (S.U.A.), care, in cele din urma, au condus la negocierile tripartite anglo - franco - sovietice din vara anului 1939, menite sa bareze calea agresiunii germane. Initiativa lui Tilea a avut ca rezultat abandonarea politicii conciliatoriste promovate de guvernele Marii Britanii si Frantei, se apreciaza de catre istoriografia romana. Insa initiativa lui Tilea avea sa se dovedeasca absolut inutila la nivel practic. La Londra, in august - octombrie 1939, Tilea, a avut intense negocieri cu ministrul britanic de Externe, lordul Halifax, diplomatul nostru fiind adesea avertizat asupra posibilitatii extinderii agresiunii germane din Polonia spre Romania, situatie in care la - 17 octombrie 1939 s-a solicitat distrugerea puturilor de petrol si sistarea livrarilor de titei catre Germania hitlerista. In decembrie 1939, Tilea si lordul Halifax au abordat problema unei agresiuni conjugate Germania - U.R.S.S. impotriva Romaniei, trimisul Bucurestilor interesandu-se de valabilitatea garantiilor din aprilie 1939, dar raspunsul a fost totalmente dezamagitor. Neincrederea lui Argetoianu Cinicul om politic Constantin Argetoianu a lasat o descriere extrem de nefavorabila lui Virgil Tilea. La numirea acestuia pe postul de ambasador Argetoianu nota in insemnarile sale zilnice: "Agrementul pentru numirea lui Tilea la Londra a fost dat de Guvernul englez. E o numire rusinoasa, dar te pomenesti ca escrocul face mai buna treaba acolo, decat oamenii cinstiti care l-au precedat..." "Scandalul Tilea" de la Londra a fost reflectat astfel de Argetoianu: "De duminica (19 martie) n-am mai insemnat nimic in acest caiet, desi Europa e in plina desfasurare istorica a evenimentelor. Am trait insa zilele astea de unul singur, fara sa vin in contact cu nimeni si n-am aflat cele ce se intampla decat din ziarele locale... Nu m-a tulburat in linistea mea nici "ultimatumul" dat de Germania Romaniei, nici anexarea Memelului. Fata in fata cu trecutul, in orasele prin care am poposit, mi-am dat seama cat de precare sunt schimbarile ,,istorice" in politica... N-am, bineinteles, nicio informatie asupra "ultimatumului" care n-a existat dar care a emotionat atat opinia publica engleza, nu m-ar mira insa sa fie codita escrocului de Tilea la mijloc. O marturisesc chiar englezii, caci, ca sa scuze atitudinea lor, invoca "o conversatie" a ministrului de Externe cu ministrul Romaniei la Londra. Probabil ca escrocul, ca sa-si faca mana buna pe langa englezi, a transformat "dulcea presiune" pe care Wohlthat o exercita la Bucuresti intr-un ultimatum al Guvernului din Berlin. Informatia a facut in tot cazul valva mare, Guvernul britanic s-a intrunit imediat in Consiliu, bursa a scazut cu cateva puncte, Varsovia, Belgradul, Atena si Moscova (!) au fost alarmate de blandul si increzatorul Halifax. Dezmintirile de la Bucuresti si de la Berlin au calmat emotia - dar daca toata vina e a lui Tilea (cum banuiesc), cum ramane cu d-sa? M.S. Regele nostru prea ridica lichelele; un diplomat iscusit poate sa devina un bun escroc - un escroc iscusit insa, niciodata un bun diplomat..." Argetoianu revine asupra chestiunii de la Londra pe 23 martie 1939: "Nu ma inselasem banuind pe junele escroc Tilea ca autorul stirii alarmiste la asa-zisul ultimatum german. O telegrama de la Bucuresti, publicata in ziarele germane, confirma banuiala mea, anuntand "proxima" rechemare a junelui Viorel, care a indus in eroare pe Van Sittard, de la Foreign Office, in aceeasi telegrama se vorbeste si de demisia lui Mitita Constantinescu, care s-a opus intelegerii cu Germania". Argetoianu era sustinatorul unui tratat economic cu Germania hitlerista in schimbul unor garantii teritoriale, pe care simtea ca doar Germania era in stare sa le ofere. Jocul dublu al regelui Carol al II-lea care voia sa se inteleaga cu Hitler si sa ramana aliat cu franco-britanicii i se parea lui Argetoianu - pe buna dreptate - o prostie. In orice caz, Argetoianu nu poate fi banuit de simpatii pro-naziste, el asemanand dezastrul hitlerist cu cel sovietic inca din 1939 in urmatoarele randuri: "Nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu se faca pe strazile si prin localurile publice, in toate orasele din Germania, chete nesuferite. La fiecare pas, la masa in restaurante sau in cafenele, iese din pamant cate o coconita urata, cate un S.S. sau un S.A., cate un copil din "Hitler-Jugend" si agitand o cutie de tinichea face sa sune creitarii dintr-insa si cere pentru W.H.W., pentru K.D.F., pentru D.K.A., pentru K.K.K. si cate alte firme reprezentate prin ininteligibile litere. Mania hitlerismului de a desemna toate institutiile prin litere e tot atat de generala ca si la moscovitii bolsevici: inca un semn de inrudire a celor doua stari de spirit care se reazima pe acelasi substrat patologic..." Jocul dublu pierzator Argetoianu va intelege jocul dublu practicat de regele Carol al II-lea in urma unei intalniri cu Armand Calinescu la Bucuresti care ii dezvaluie dedesubturile complicatei politici externe si interne carliste, aducandu-l la disperare pe versatul politician: "Toate astea nu sunt insa nimic pe langa marturisirea, dupa mine catastrofala, pe care mi-a facut-o, ca Conventia economica cu Germania s-a incheiat fara contra partida politica din partea Germaniei! O simpla declaratie citita de Fabricius la inceputul negocierilor ca Germania va apara integritatea actuala a teritoriului romanesc in cazul in care ar fi amenintata, declaratie neconfirmata in acordul final semnat... Unde am ajuns, de la declaratiile categorice facute mie de Goring in noiembrie si confirmate Regelui! Am ramas cu granitele in vant si atunci ma intreb de ce ne-am mai inchinat bogatiile Germaniei? Am discutat cu aprindere aceasta chestiune esentiala a garantarii specificate a granitelor noastre, cu Calinescu, si n-am putut sa-l conving de greseala facuta. A cautat el sa ma convinga de inutilitatea unei asemenea clauze care ne-ar fi despartit definitiv de Franta si de Anglia si de concursul lor (tragedia Cehoslovaciei nu le-a deschis ochii?)!!! - si sa-mi explice ca, daca rusii ne-ar ataca, nemtii tot vor veni in ajutorul nostru si fara tratat politic, mai ales daca vor avea sa apere investitiile , pe care le vor face in tara noastra (aci poate ca are dreptate, dar o conventie in regula cu specificarea unui program de colaborare ar fi fost mult mai eficace) ďż˝ si ca e mult mai bine ca ne-am pastrat libertatea ; Manca-o-ar cainii de libertate! Nu numai ca Calinescu nu m-a convins, dar am ramas consternat de noua cotitura a politicii noastre externe. Sase luni de eforturi s-au dus dracului! Am ramas iar singuri-singurei fata de bestia ruseasca, si cu un aparat de aparare ca cel ce s-a dovedit prin experienta din zilele trecute! Mi-e inima stransa, stransa cat un pumn. Pe ce maini a incaput biata tara! Acum pricep toate nazbatiile lui Calinescu si ale lui Gafencu, "cu celelalte tari invitate sa semneze conventii asemanatoare cu cea incheiata cu Germania", nazbatii pe care inca ieri le socoteam simple imprudente diplomatice si scuze fata de aliantele ineficace din trecut, dar care erau declaratii de principii ce se incadrau in politica stupida si oarba a unui Guvern fara experienta si fara prevedere... Acum inteleg de ce ziarele de azi anunta incheierea unei "Conventii culturale" (!!!) cu Franta; acum inteleg temenelele ce se fac unor misiuni caraghioase trimise de Anglia, ca aceea a lui lady Stanley, care zbarnaie in mijlocul nostru si tine conferinte in asteptarea sosirii "unor specialisti" care trebuie sa ne aduca (pentru a cata oara!) investitii masive in livre si dolari... Acum inteleg declaratiile escrocului de Tilea la Londra ďż˝ acum inteleg toate... si ma iau cu mainile de parul care mi-a mai ramas!"

Numar realizat de George DAMIAN si Ioan TUDOR