ASadar, stim fara dubii ca in sistemul judiciar si penitenciar domnesc haosul, neprofesionalismul, dezinteresul, coruptia. Si cand toate astea isi dau mana, cauza nu este niciuna dintre ele. Sunt toate. Acest toate a calauzit principiul creator. Haosul, neprofesionalismul, neglijenta, dezinteresul, coruptia sunt componente ale unui sistem. Ca elementele din tabloul lui Mendeleev. Cine este ganditorul? Banuielile au cazut pe rand pe oameni din politie, procuratura, penitenciar. De fiecare data am dat de o fundatura, care ne oprea undeva pe traseu. Demiurgul era in toate la un loc. Trebuia descifrat, citit mecanismul. Doamna judecator are toate pacatele, ii putem imputa orice, lipsesc dovezile. A actionat in spiritul legislatiei europene. Poate putin superficial. Procurorul este si el acoperit de lege: nu avea dreptul sa intervina cu recurs; ii putem pune in carca o vinovatie doar daca ii reprosam lipsa excesului de zel. Politia a fost neglijenta. Dar neglijenta nu poate fi cauza unui mecanism care a functionat si functioneaza in regim de regularitate. Si asa mai departe. ObservAm altceva. Pe tot traseul imputarilor fara finalitate intervine constant un amanunt comun: personajele in cauza sunt toate santajabile, vulnerabile. Mecanismul este pus in miscare de un pilot automat care e in fiecare dintre ele. Principiul care le aduna si le face sa functioneze laolalta este perfectiunea gandirii demiurgului. Tot ce pare perfect este suspectabil. Perfect este alibiul lui Gorbunov. Perfect este felul in care a actionat dupa aceea. Perfecta este lipsa oricarei urme in apartamentul sau. Si mai ales, perfecta este ingeniozitatea alegerii formatiei aduse in joc. PerfecTiunea aceasta, axiomatic, nu poate fi decat rodul conjugarii unor interese din institutii fundamentale ale statului de drept. Cine este ganditorul ei?

Nicolae Cristache - cristas@clicknet.ro