Legile elvetiene permit clinicii Dignitas din Z�rich sa puna la dispozitie pacientilor in faza terminala o doza mortala de barbiturice si o camera in care acestia sa-si dea "cu demnitate" obstescul sfarsit. Toate detaliile acestei "treceri" sunt filmate, iar inregistrarile stocate intr-o baza de date. Este insa ilegal sa ajuti pe cineva sa moara pentru a obtine avantaje materiale. De altfel, Ludwig Minelli, 75 de ani, este in prezent investigat de catre procurorii elvetieni, care incearca sa afle cati bani au intrat in contul sau de pe urma controversatei afaceri cu muribunzi. Conform tele�graph.co.uk, sinuciderea asistata a aproape 1000 de persoane l-ar fi facut pe Minelli milionar. Exista informatii potrivit carora el i-ar fi pretins unei paciente suma de 65.000 de euro, in conditiile in care, in mod normal, nota de plata la Dignitas este de cel putin zece ori mai mica. Oficial, taxa perceputa de clinica, aproximativ 6000 de euro, trebuie sa acopere cheltuielile pe care le presupun cazarea muribunzilor, sinuciderea si apoi inhumarea acestora. In realitate, insa, sumele care intra in conturile Dignitas sunt mult mai mari. Mostenitorul mortilor Lacomia si manevrele lui Minelli au fost dezvaluite recent si de o fosta colaboratoare a sa, asistenta Soraya Wernli (foto stanga), 51 de ani, care a petrecut doi ani si jumatate la clinica Dignitas. Stie ca fostul sau sef de la clinica nu are antecedente penale, dar Wernli spune ca detine suficiente probe ca autoritatile sa ia masuri si sa puna capat abuzurilor de la Dignitas. "Minelli mi-a cerut la un moment dat sa golesc niste saci si sa sortez totul. Am deschis unul si am fost socata de ce am gasit in interior. Telefoane mobile, genti de mana, pantofi, bani, portofele, bijuterii, etc. Am inteles imediat ca toate acele obiecte apartinusera unor muribunzi care venisera sa-si dea ultima suflare la Dignitas si ca directorul nu avea nici cea mai vaga intentie sa le expedieze familiilor, asa cum era normal. Din contra, Minelli ii punea pe bolnavi sa semneze niste documente conform carora bunurile lor personale treceau in proprietatea Dignitas. Acestea erau apoi livrate unor magazine second-hand", povesteste Soraya Wernli. Fosta asistenta recunoaste ca este o sustinatoare a sinu�ciderilor asistate, dar considera ca Dignitas este mai degraba o fabrica a mortii si mai putin o clinica in care eutanasierea bolnavilor in faze terminale se face in conditiile legii, cu compasiune si intelegere pentru suferinta. Umiliti pana in ultima clipa La Dignitas se moare pe banda rulanta. Pentru ca Minelli nu vrea sa tina un pat ocupat prea multa vreme, pacientii primesc "cocktailul mortal" la numai cateva ore de la internare. "Consider ca acesta este cel mai important pas pentru un om. Dignitas ar trebui sa le permita muribunzilor sa ramana peste noapte la clinica si sa mediteze la ceea ce urmeaza sa se intample. Dar pentru Minelli asa ceva este inacceptabil. Mi-a spus la un moment dat ca i-ar placea sa aiba aparate automate de la care oamenii sa-si procure doza mortala la fel de usor cum isi cumpara cafea sau racoritoare", povesteste Soraya Wernli. "Camera in care au loc sinuciderile era adesea ingrozitor de murdara, pentru ca Minelli nici nu voia sa auda de facturile pentru curatenie. Lucrurile personale ale pacientilor erau foarte des aruncate intr-un colt la gramada, pantofi peste lenjerie intima, si nu de putine ori muribunzii isi petreceau ultimele clipe in compania unor persoane decedate cu cateva ore mai inainte. Era de-a dreptul oribil ce se intampla acolo. Ce ma doare cel mai tare e faptul ca Minelli si-a numit afacerea Dignitas (demnitate, lat.), cand numai de demnitate nu au parte bietii sai clienti", conchide femeia.

Camelia CIOBANU