Am observat, crizele financiare sunt ca gripa. O gripa tratata dupa retetele celor mai de isprava medici se vindeca in sapte zile. Altminteri dureaza o saptamana. Specialisti de geniu din lumea intreaga s-au adunat la sfat pentru a gasi remediul impotriva naprasnicei calamitati. Ce nu s-a propus, ce nu s-a inventat pentru combaterea ei? Totul. Criza si-a vazut neabatut de drumul ei. Nu si-a diminuat efectele, ba dimpotriva. Este de asteptat ca acelasi lucru sa se intample si la noi. Iata avem un plan anticriza. De-acum, criza-si poate face men�drele aparata de lege. O fabrica la doua sute de kilometri de Bucuresti a trecut de pe acum la treaba. Isi plateste muncitorii cu 75% din retributie. E criza. Pentru a o combate, patronatul de la Bucuresti trimite periodic la fata locului un colaborator. Cu taxiul. Taxiul asteapta pana ce individa sau individul discuta cu directorii si ceilalti membri ai conducerii. Apoi, se intoarce la Bucuresti. Cu banii astia s-ar putea plati doi lucratori. Fabrica are un srl care o reprezinta pe bani grei, foarte grei. Patronii srl-ului sunt aceiasi. Criza ataca doar jos, in fabrica. Planul anticriza propus de Guvern isi va deschide paginile abia dupa trecerea uraganului, in decla�ratiile de avere. In vremuri de crizA, ca si-n cele de razboi sau calamitati naturale, remediul lasat la indemana oamenilor este solidaritatea. Cum o aflam? O aflam cand nu se poate vedea cu ochiul liber absenta ei. Ca-n faptul marunt expus mai sus. Este limpede ca patronii fabricii sunt preocupati de propria salvare, doar de confortul lor. Ar fi interesant daca liderii de sindicat ar afla in ce tari isi fac cumparaturile, isi petrec sfarsiturile de saptamana, concediile. Nu pentru ca n-ar avea voie, Doamne fereste! Ci ca sa vada cei carora li se cere spirit de sacrificiu, cei care duc povara, pe cine se pot bizui cand necazul da navala peste ei. Liderii de sindicat scot oamenii in strada, cand strada nu mai poate ajuta pe nimeni. O fac functionareste, de ochii soacrei. Lor le-ar reveni rolul de a coagula solidaritatea so�ciala si a veghea la curatenia ei.

Nicolae Cristache, cristas@clicknet.ro