Dumitru Dragomir (foto) este seful Ligii Profesioniste de Fotbal si vicepresedinte al Federatiei Romane de Fotbal, pozitii care il transforma intr-un personaj-cheie in fotbalul romanesc. Olteanul plecat din Balcesti la 15 ani, "doar cu buletinul de identitate in buzunar", dupa cum povestea el insusi, si-a dat repede seama ca fotbalul este un domeniu de activitate extrem de profitabil. Dupa o scurta cariera de jucator, incheiata la tineretul Universitatii Craiova, Mitica ajunge, la 29 de ani, vicepresedinte la Chimia Rm. Valcea, tot la acea varsta reusind sa faca rost si de o diploma de bacalaureat. Anii de dinaintea Revolutiei au fost extrem de prosperi pentru actualul sef al LPF, trecand pe la FC Brasov, FC Scornicesti si Victoria Bucuresti. Asa cum se stie, ultimele doua erau protejate ale regimului, iar Corleone a profitat din plin de asta. Bisnita la greu la toate deplasarile in strainatate i-a adus, dupa propriile spuse, peste un milion de lei in 1989. In plus, avea gradul de capitan in Militie, ceea ce il ferea de probleme cu "organele", permitandu-i sa adune o avere colosala si nepermisa in acea vreme fara un efort prea mare. Revolutia l-a trimis pe Mitica la inchisoare, pentru sapte luni, insa banii au fost bine ascunsi, iar la putin timp dupa eliberare s-a avantat vijelios in afaceri. Mai intai in presa, cu revista "Saptamana", apoi cu "Universul" si cu cotidianul "Sportul romanesc". In paralel, revine la prima sa dragoste, fotbalul, devenind vicepresedintele nou infiintatei Ligi Profesioniste, sub conducerea lui Mircea Angelescu, in 1993. Doar trei ani i-a rezistat venerabilul om de fotbal, pentru ca, din 1996, Mitica devine numarul 1 la LPF, in urma unor alegerei controversate. In scurt timp, ajunge adevaratul tartor al cluburilor, pentru ca ii conduce cu abilitate pe patronii si presedintii de cluburi, printr-o metoda destul de simpla: inchide ochii la diverse matrapazlacuri ale acestora, iar apoi ii are la mana si in ghidoneaza cum vrea. In acei ani, cand "Cooperativa" functiona la capacitate maxima, iar Corleone nega fara jena blaturile, coruptia si minciuna. Razboaie din doi in doi ani

		Foto: MEDIAFAX

Dragomir a aratat pentru prima data dimensiunea muschilor sai in fotbalul romanesc in anul 2000. La Adunarea Generala de alegeri, curentul ii era potrivnic, contracandidatul sau, Gino Iorgulescu, presedinte la FC National, fiind agreat de majoritatea sefilor din Liga I. Cel putin declarativ, pentru ca, la vot, Corleone se impune net, 11-5, pastrandu-si scaunul. "S-a intamplat ca in trafic, cand semnalizezi la stanga si o iei la dreapta", a sintetizat Jean Padureanu, principalul si decisivul sustinator al lui Dragomir, rezultatul acestor alegeri. In 2002, Dragomir surprinde pe toata lumea, acuzand fatis un meci din campionatul pe care il conducea, Ceahlaul - Dinamo, scor 1-2, de blat. Scandalul a fost urias, Mitica a tinut-o pe-a lui cu meciul trucat, insa in cele din urma federatia a clasat cazul din lipsa de probe. Corleone a pozat in luptatorul anticoruptie, insa, de fapt, era modul lui de a-i plati niste polite lui Gheorghe Stefan, patronul moldovenilor, cel care a sarit sa il bata pe Dragomir chiar in sediul LPF. Un nou episod incins s-a petrecut in 2004, cand s-a pus la cale un nou puci impotriva sa. Gino Iorgulescu si George Copos s-au apucat sa stranga semnaturi pentru demiterea presedintelui (era nevoie de sase cluburi pentru convocarea Adunarii Generale si de 10 pentru indepartarea sa), au convins 11 cluburi, s-a convocat Adunarea, dar aceasta nu s-a mai tinut, pentru ca, prin presiuni, inclusiv politice, Mitica a "intors" sase dintre contestatari, anuland sedinta inca dinaintea desfasurarii. A fost ultima sa lupta pentru scaun, fiindca in 2005 a fost ales fara contracandidat si fara dispute, primind 14 dintre cele 16 voturi, in conditiile in care Sportul Studentesc s-a abtinut, iar Poli Iasi nu a venit la sedinta. De atunci, au fost mai multe dispute, dar de scurta durata si de mica intensitate, pentru ca Dragomir s-a impus ca un lider de necontestat in fruntea LPF. Au existat diferenduri cu Mircea Sandu, cu Gigi Becali, cu Constantin Iacov, niciodata cu Jean Padureanu, dar mai mult la nivel declarativ. "Sa nu ma apuc eu sa spun ce stiu!", avertiza Corleone, punand rapid capat disputei. Regulamentele au fost respectate tot in functie de interesele lui Mitica, cele mai notorii fiind cazurile cu Neaga prins dopat si iertat si cu nedepunctarea Stelei dupa scandarile rasiste ale jucatorilor din Ghencea la adresa rapidistilor. Din 2000, Dragomir si-a consolidat pozitia si prin felul in care a gestionat drepturile tv ale Ligii I. Competitia a devenit o miza tot mai importanta pentru televiziuni, iar Mitica s-a orientat si a vandut mereu pe bani buni, care ajungeau la cluburi. Primul contract a fost unul cu scandal, insa din partea presei. Dragomir a primit mana libera din partea cluburilor sa vanda singur, l-a ales pe Horatiu Nicolau, patronul Telesport, care a virat banii cu promptitudine, dar 10% dintre ei au mers intr-un offshore din Cipru. Intrucat sumele primite de cluburi erau foarte mari, toata lumea fotbalului a apreciat banii lui Mitica drept un binemeritat comision. La fel si anul acesta, cand, dupa ce a condus licitatia cu strigare in care s-au vandut drepturile cu 100 de milioane pe trei ani, sefii de club au decis ca Dragomir merita un salariu de 15.000 de euro pe luna, hotararea fiind votata in unanimitate. Ajuns patron de hotel si dezvoltator a diverse proiecte imobiliare de anvergura si la adapostul unei averi estimate la 40 de milioane de euro, Corleone a evitat in ultima vreme scandalurile care l-au facut celebru si anunta calm ca se pregateste, la anul, pentru un nou mandat. Probabil din nou fara contracandidat. Sa nu ma apuc eu sa spun ce stiu! Corleone Afaceri cu Becali si Paszkany Pentru seful LPF, conflictul de interese este inexistent atunci cand vine vorba de afacerile facute cu patronii de cluburi din Liga I. Ultima de acest gen a fost o vila construita de Corleone pe un teren cumparat de la Becali si vanduta apoi lui Paskzany. Dupa propriile spuse, ma�joritatea proiectelor imobiliare demarate de Dragomir se afla in zona Pipera, acolo unde proprietar aproape absolut este Gigi Becali. Seful LPF a cumparat multe terenuri de la patronul Stelei exact in perioada in care forul pe care il conduce dadea decizii favorabile echipei din Ghencea pe banda rulanta. Si in aparitiile publice, Dragomir l-a laudat intotdeauna pe Becali pentru banii investiti in clubul ros-albastru si pentru abilitatea din afaceri. Surpriza a venit saptamana trecuta, cand presa a dezvaluit ca una dintre vilele construite de Corleone in Pipera a fost cumparata, prin interpusi, de catre Arpad Paszkany, patronul lui CFR Cluj, care a platit 450.000 de euro pentru respectivul stabiliment. "Numai la morti nu vand!", si-a exprimat Dragomir singurul sau crez in business. Pe acest principiu, majoritatea echipelor din Liga I, din Provincie, isi fac un titlul de glorie din faptul ca stau in Capitala, atunci cand au meciuri cu bucurestenele, in hotelul lui Dumitru Dragomir, in conditiile in care acesta le ofera si reduceri destul de importante. Trimis in judecata Dumitru Dragomir a fost anchetat de catre DNA pentru modul considerat fraudulos in care a cumparat, in numele LPF, terenul pe care se afla astazi sediul organismului pe care il conduce. Din multele afaceri con�troversate ale sefului Ligii, doar una ajuns pe mana procurorilor, iar in prezent Dragomir este judecat pentru abuz in serviciu, luare de mita, fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals. Conform rechizitoriului DNA, in 2001, Corleone ar fi primit de la Gino Iorgulescu o suprafata de 350 mp, in cartierul Cotroceni, drept mita, pentru ca, in numele LPF, Dragomir sa cumpere de la acelasi Iorgulescu o suprafata de 3500 mp, in aceeasi zona, la un pret de 350.000 de dolari, de trei ori peste pretul pietei. Pentru a ascunde adevarata natura a provenientei terenului primit, seful Ligii l-a trecut pe numele unei firme aflat in proprietatea fiului sau, motiv pentru care DNA a pus sechestru asigurator pe acest teren. In acelasi dosar este acuzat si Gino Iorgulescu, pentru dare de mita, spalare de bani si participatie improprie la savarsirea infractiunii de fals intelectual. Dragomir a respins in permanenta acuzatiile, afirmand ca LPF este o organizatie de drept privat, asemanatoare unui srl, care cumpara de pe piata libera cu cat doreste. Mai mult, seful LPF a organizat o Adunare Generala Extraordinara cu toti presedintii, in cadrul careia acestia au votat in unanimitate faptul ca sunt de acord cu pretul platit de Dragomir pentru terenul pe care, ulterior, s-a construit actualul sediu al Ligii Profesioniste. Intrucat Corleone nu mai este deputat, procesul s-a mutat de la Inalta Curte de Casatie si Justitie la Tribunalul Bucuresti. Adio, Parlament! Dumitru Dragomir a fost deputat de Valcea timp de opt ani, reusind sa se impuna la alegeri in doua mandate consecutive prin cadidatura din partea PRM. In 2004, a visat la Primaria Capitalei, insa nu a obtinut decat 460 de voturi intr-o confruntare in care au contat doar Traian Basescu si Mircea Geoana. In 2008, Mitica a avut o tentativa de a trece la PDL, insa nu a fost primit, asa ca a candidat tot din partea PRM pentru un post de deputat, fiind invins, in colegiul de la Scornicesti, de Nicolae Stan, zis "Bula". In cele doua mandate de parlamentar, Dragomir a luat cuvantul o singura data, insa de pe urma sa a ramas "Legea Dragomir", cea care reglementeaza ordinea publica la competitiile sportive. Dragoste cu nabadai Dumitru Dragomir are o relatie aparte cu Mircea Sandu, celalalt cap al fotbalului romanesc. In general, cei doi s-au sprijinit reciproc de cate ori au fost in dificultate, insa au existat si momente tensionate. Si aici interesul lui Mitica primeaza: atunci cand Sandu l-a pus la colt, s-a razbunat si a dat in vileag o nelegalitate savarsita de FRF cu niste bani primiti de la UEFA si care au luat o alta destinatie decat cea initiala. In prezent, Dragomir nu are nimic cu Mircea Sandu, insa se afla in razboi deschis cu "lupii tineri" din FRF, Ionut Lupescu si Florin Prunea, chiar si cu prietenul de pe vremuri Piturca, considerand ca seful federatiei nu este de partea sa suficient, insa dupa desemnarea Bucurestiului drept organizatorul finalei Europa League din 2012 nu a ezitat sa-i ridice osanale Nasului.

Pagina realizata de Bogdan GHEORGHE