Cristian UNTEANU 

Ultimele evenimente dramatice care au zguduit Romania demonstreaza ca sistemul insusi este profund cangrenat. Nu e vorba nici de vicii de sistem, nici de erori nefericite, nici de neglijenta. E vorba de intreg sistemul care ar trebui sa apere interesele cetateanului si care, cum se vede, nu face altceva decat sa creeze conditiile pentru a-l tine sub o amenintare continua, sa-i creeze un sentiment de insecuritate profunda si reala. Si sa induca panica. Furtul de arme si crima de la Brasov, dramatice si exceptional de grave in sine, nu sunt decat ultimele episoade dintr-o istorie a incompetentei si smenurilor criminale pe care toata lumea o stie si o vede scrisa de ani de zile cu ajutorul neprecupetit al organelor competente. De ani de zile, saptamana de saptamana, gasti violente declanseaza batai in care se folosesc toate tipurile de arme. Orase intregi, Craiova spre exemplu, sunt sub o adevarata teroare. Nimeni nu reactioneaza. Toata lumea stie unde se vand droguri, care este mercurialul la zi. Nimeni nu face nimic. Se stie unde se pot cumpara arme de foc, care e pretul, care e rabatul posibil daca iei si mai multa munitie... Si toata lumea tace, fie de frica, fie din cauza apartenentei la sistemul crimei organizate, fie cu gandul la impartirea beneficiilor enorme generate de el. Justitie, politie, servicii de informatii... zeci de mii de oameni cu sisteme de salarizare speciale, cu sisteme de pensii speciale, cu spitale si case de vacanta speciale, toate astea pentru ce? Cine a progresat in Romania europeana si euro-atlantica? Cumva statul de drept sau ceilalti? De cine sa se teama posibilii infractori? De sistemul autoritatilor romane? Mofturi, fleacuri, baliverne, cu UE asta a lor cu tot! Lectia adevarata despre cum se joaca in sistem le-a dat-o parintele lor spiritual, teroristul Hayssam Omar, cel al carui exemplu de eliberare pe motive de sanatate si mers la tratament in Siria se studiaza pe rupte in toate puscariile Romaniei. Puscariasii cunosc perfect indolenta, hibele, permeabilitatea sistemului, stiu cum poate fi inselat, corupt sau bagat in ceata, cum se pot crea complicitati si, mai ales, stiu ca sistemul, daca va constata ca a gresit, va fi primul care sa incerce sa acopere urmele. Exact ceea ce a stiut Hayssam. Ceea ce a stiut mai apoi si Gorbunov. Acesta din urma fiind eliberat in conditii mai mult decat suspecte pentru a urma un tratament pentru glaucom, dar prezentat de Administratia Nationala a Penitenciarelor drept infractor nerecidivist, cu toate ca avea de ispasit deja o pedeapsa de 12 ani in Republica Moldova! Pe glaucomul sistemului s-a bazat Gorbunov, pe acel sistem bolnav cronic care l-a lasat bine mersi in libertate timp de luni de zile, sa se bucure nestanjenit de viata in calitatea sa de urmarit general! Vai, vai si din pacate, sistemul a trebuit sa dea un pas inapoi cand s-au inflamat prea tare lucrurile si, intr-un efort eroic, l-a identificat in 48 de ore in localitatea declarata de insusi criminalul ca loc de resedinta. Prostilor insa le-a fost aratat la televizor cum s-au mobilizat resurse enorme, cum naduseste organul si iata, nici macar la carciuma nu se duce, nici noaptea nu doarme de dragul parlitului de cetatean! Intre timp n-am auzit, n-am citit vreodata despre un politician care, in istoria lumii, sa fi indraznit vreodata sa joace sceneta cu care s-a falit Excelenta Sa Nea Gigi Becali, Presedinte al PNG, partid politic inregistrat oficial intr-o tara membra NATO si UE. Nici un politician n-ar fi scos public informatia cu care Nea Gigi a iesit zambitor, omenos si sincer: ma, nea, imi furara astia masina! Si continua povestea marturisind ca, in loc sa anunte politia, SRI, Unitatea 0215, spune ca a vorbit cu cine stia el, pretenari de-ai sai de cartier si si-a facut rost de masina inapoi. Evident, situatie de neimaginat intr-o tara care zice ca respecta standardele UE si in care se aplica regulile statului de drept! In Romania reala, despre asta este vorba, asa se regleaza adevaratele afaceri, asa se fac jocurile! Iar sistemul administratiei si detinatorii fraielor guvernarii pare sa semene din ce in ce mai mult cu sirul de orbi dintr-un tablou celebru, mergand spre nicaieri tinandu-se unul de altul sa nu cada, in lumina intunecata a unei imbecilitati sinistre, grele, patetice. Si la tabloul asta se uita, amuzati si cinici, Hayssam, Gorbunov si toti colegii lor de temnite virtuale, stiind ca Romania, cel putin pentru ei, nu poate fi decat un nesperat paradis.