Reproducem in randurile ce urmeaza un document care a stat aproape jumatate de secol departe de ochii publicului, ascuns in arhivele britanice. Este vorba de memorandumul Dean, declasificat in decembrie 2006, un document care prezinta pe larg modul in care s-a incheiat alianta dintre Marea Britanie, Franta si Israel impotriva Egiptului, in contextul crizei Suezului din 1956. Cele trei tari s-au inteles ca Israelul sa atace Egiptul pretextand incalcarile armistitiului, Franta si Marea Britanie urmand sa intervina pentru a pacifica regiunea - din "intamplare" urmand sa ocupe tocmai Canalul de Suez, nationalizat pe 26 iulie 1956 de colonelul Nasser. Aceasta intelegere poarta numele de "Protocolul S�vres", iar exemplarul britanic lipseste din arhivele de la Londra, cel mai probabil fiind distrus de premierul Anthony Eden. In 1978, Patrick Dean, diplomatul britanic care a participat la negocierile de la S�vres din 1956, a incredintat posteritatii un memorandum in care rememoreaza cele intamplate cu prilejul Crizei Suezului. Un simplu planificator... "In lunile ce au precedat criza Suezului din 1956 detineam functia de subsecretar in cadrul Biroului de Externe, avand si responsabilitati in cadrul Departamentului Secretarului Permanent (Permanent Under Secretary Depatament - P.U.S.D.). In aceasta functie eram responsabil cu intermedierea relatiilor cu Sefii de Stat Major pentru Aparare si Informatii, fiind totodata presedintele Comitetului Mixt al Inteligentei (Joint Intelligence Committee - J.I.C.). Practic, majoriteatea timpului eram ocupat cu chestiuni legate de colectarea de informatii, dar planificarea era sarcina sefului P.U.S.D., la acea data Geoffrey McDermott, care avea intalniri regulate cu responsabilii militari pentru planificare sau cu reprezentantii acestora. Sistemul din cadrul Biroului de Externe prevedea ca in momentul in care erau facute pregatiri pentru un anumit stat, departamentul geografic sa fie implicat in mod direct si sa participe la o serie de intalniri cu responsabilii pentru planificare, iar eu ma implicam doar in mecanismul de planificare, in momemntul in care Sefii de Stat Major sau responsabilii pentru planificare discutau chestiuni majore de politica sau strategie. Pe de alta parte, prin intermediul J.I.C., am avut legaturi si cu masinaria Reprezentantilor Americani pentru Colectarea de Informatii, atat civili cat si militari, din Londra, dar si din Washington. Acest schimb era foarte bine stabilit si acoperea toate partile lumii.

		Patrick Dean (foto stanga) a executat instructiunile premierului Anthony Eden la intrunirea franco-britanico-israeliana de la Sevres din 1958, insa seful guvernului britanic a fost iritat de faptul ca trimisul sau a semnat o hartie care dovedea complotul celor trei state impotriva Egiptului

In lunile ce au urmat acapararii Canalului Suez de catre Nasser am fost constient de amploarea planurilor care urmau sa fie puse la punct pentru a recupera Canalul Suez, planuri care implicau Ministerul Apararii, Departamentul de Est si P.U.D.S.-ul. Nu imi pot aduce aminte foarte multe detalii legate de acest lucru, deoarece la acea data nu eram foarte interesat de aceste detalii, dar imi aduc aminte totusi ca am auzit ceva despre o serie de planuri legate de folosirea Ciprului ca punct de pornire. Aceasta era o procedura destul de fireasca. Nu am auzit niciodata discutii care sa se refere la planuri comune sau discutii cu francezii sau israelienii si nu am motive sa cred ca acestea au existat. Un telefon discret In dimineata de 24 octombrie am fost trezit foarte devreme de Sir Norman Brook, pe care il cunosteam foarte bine, acesta spunandu-mi ca trebuie sa plec in acea dimineata la Paris, ca trebuie sa fiu foarte atent ca nimeni sa nu afle despre plecarea mea si ca acest lucru trebuie sa ramana secret. Am mai fost informat ca trebuie sa ma prezint la Downing Street 10, aproximativ pe la ora 8:30 a.m., cred, deoarece primul-ministru, Sir Anthony Eden doreste sa ma vada. Am procedat asa cum mi s-a cerut si am rezervat un bilet de avion catre Paris direct si nu prin intermediul Biroului de Externe. La numarul 10 am fost dus la etaj unde l-am vazut pe primul-ministru care a stat in pat aproximativ 15-20 de minute, daca imi aduc aminte bine. Nu-mi aduc aminte cu exactitate ce mi-a spus, dar tin minte ca am fost impresionat de interesul pe care acesta il avea cu privire la politica lui Nasser si la faptul ca acesta doreste si poate sa ne creeze mari probleme in privinta intereselor noastre in Orientul Mijlociu. Stiam deja in linii mari cat de interesat este acesta de subiect. El mi-a spus, fara sa intre in detalii, ca francezii si israelienii impartaseau aceleasi opinii si ca este posibil ca cele trei state sa actioneze in momentul in care Nasser devine o amenintare pentru Canal, sau daca in urma ostilitatilor dintre Israel si Egipt, Canalul in sine va fi amenintat. A mai adagat faptul ca fortele britanice ar putea interveni, dar este foarte important ca ele sa nu se implice in operatiuni militare decat in momentul in care Canalul este amenintat in mod evident si fortele israeliene au trecut propriile frontiere si se deplaseaza catre Canal. Este posibil ca in acel moment francezii si britanicii sa fie nevoiti sa faca un avertisment public in care sa afirme ca, in cazul in care ostilitatile nu inceteaza si Canalul nu mai este amenintat, fortele britanice si franceze vor interveni activ in conflictul dintre Israel si Egipt pentru a asigura siguranta Canalului. Instructiunile premierului Dupa aceasta, Sir Anthony Eden a spus ca desi acest plan a fost discutat in linii mari de britanici, francezi si israelieni (nu a precizat cate intalniri au avut loc) este foarte important sa fim siguri ca inainte de luarea unei decizii finale, ca israelienii si francezii sa constientizeze faptul ca fortele britanice nu vor actiona decat in momentul in care israelienii au avansat catre Egipt iar Canalul este in mod evident in pericol. El a mai spus ca in acea dupa-amiaza va avea loc la Paris o intalnire intre francezi si israelieni, intalnire la care vrea sa particip si eu, in cadrul careia va trebui sa le prezint foarte clar celor doua parti care sunt intentiile si care este atitudinea Marii Britanii, obtinand si acordul acestora. Daca nu accepta conditiile, Marea Britanie nu va lua parte la planul militar. Acesta a mai spus ca este foarte important ca vizita sa ramana secreta deoarece implica posibile operatiuni militare, adaugand ca un avion militar privat este pregatit sa ma duca la Paris in acea dimineata, urmand sa ma intorc seara, pentru a raporta. M-am deplasat la Biroul de Externe de unde am reusit sa anulez rezervarea pentru Paris, dupa care m-am intalnit cu Sir Ivone Kirkpatrick, Sub-Secretarul Permanent. Acesta era foarte deprimat si indispus, dar il cunosteam bine si stiam ca suferea si se imbolnavea des. I-am spus pe scurt ce s-aintamplat dar acesta s-a aratat foarte putin interesat de ideea lui Sir A. Eden. Nici de aceasta data nu am fost surprins deoarece stiam ca el reactiona astfel destul de des. Totusi, el mi-a spus ca daca Primul-ministru m-a insarcinat cu aceasta misiune trebuie sa o duc la indeplinire, iar inainte de plecare trebuie sa ma intalnesc cu Secretarul de Stat. M-am intalnit la ora 10:00 a.m. cu Dl. Selwyn Lloyd, acesta spunandu-mi ca voi fi insotit asistentul lui personal, Dl. Donald Logan. Am fost foarte incantat de acest lucru deoarece era destul de greu sa retin singur toate instructiunile primite de la Sir A. Eden, precum si tot ce trebuie sa spun la intalnire; in acelasi timp il cunosteam bine pe Logan si stiam ca vorbea foarte bine franceza. Clarificari Acum trebuie sa clarific urmatoarele lucruri: a) desi Primul-ministru mi-a spus ca s-a inteles cu francezii si israelienii legat de posibilitatea unei interventii militare in cazul in care Canalul este in pericol in urma ostilitatilor dintre Israel si Egipt, nu am fost informat despre nici o intalnire precedenta la orice nivel intre britanici, francezi si israelieni, in afara de faptul ca (lucru cunoscut deja) el si Secretarul de Stat s-au intalnit cu francezii, Dl. Mollet si Dl. Pineau, la Paris pe 16 octombrie. Acum cred ca Sir A. Eden a aflat despre planurile militare ale francezilor si israelienilor cu putin inainte de 16 octombrie si s-a implicat pe 16 octombrie, in momentul in care s-a intalnit cu acestia la Paris. b) Nu am primit nici un fel de instructiuni scrise si singurele lucruri pe care le stiam au fost cele pe care mi le-a spus Primul-ministru. Cunostintele mele legate de planurile pregatite in colaborare cu Ministerul Apararii erau, asa cum am mai spus, chestiuni generale. Doar in acest moment (am aflat ca nu stiam sau) am aflat despre contactele politice cu Franta si Israel. Nu ma aflam intr-o pozitie care sa-mi permita sa fac legatura intre cele doua. c) Am considerat misiunea mea - chiar si de-a lungul desfasurarii ei - pur si simplu ca pe o parte a unui plan militar in privinta careia Primul-ministru dorea sa se asigure ca celelalte parti au inteles clar si au acceptat cele doua punctele principale legate de posibila interventie militara a Marii Britanii. d) Nu am considerat nici un moment ca ce mi-a cerut Primul-ministru ar fi insemnat autorizarea mea de a semna o intelegere formala interguvernamentala, bazata pe un tratat sau ceva asemanator, ci mai degraba ca o posibilitate de a clarifica intentiile Marii Britanii in cazul elaborarii unui plan de interventie militara. e) Am considerat ca Primul-ministru a insitat asupra aspectului secret al actiunii ca fiind o consecinta fireasca a faptului ca era vorba de o serie de planuri militare.Acesta este modul in care am perceput eu misiunea la inceput si de-a lungul desfasurarii ei. Zbor secret Dupa ce i-am spus lui Geoffrey McDermott ca voi lipsi din birou intreaga zi, fara sa-i spun motivele, Donald Logan si cu mine am parasit Londra in masina sa si ne-am indreptat spre aerodromul Hendon (cred), de unde am plecat cu un avion militar usor cu un ecipaj format din doi membrii ai R.A.F. (Fortele Aeriene Regale - Royal Air Force) si am ajuns la aeroportul Villacoublay imediat dupa ora 1:00 p.m., daca imi aduc bine aminte. In timpul zborului am discutat despre misiune si atunci am aflat pentru prima data de la Donald faptul ca a mai avut loc o intalnire, la Paris, intre francezi (cred ca era vorba despre Dl. Mollet, Dl. Bourges-Manourey si Dl. Pineau), israelieni (Dl. Ben Gurion, Dl. Dayan si Dl Peres ), Sir A. Eden si Dl. Selwyn LLoyd, care a avut loc cu doua zile inainte, pe 22 octombrie. Acest lucru mi s-a parut interesant deoarece am incercat sa ma intalnesc cu Dl. Lloyd in acea zi, dar mi s-a spus ca nu este disponibil. La Villacoublay am fost primiti de Generalul Challe, pe care nu-l cunosteam la acea data, dar despre care am aflat ca era ofiter superior de Stat Major, care ne-a explicat ca nu avem foarte mult timp la dispozitie si vom lua masa pe drumul catre destinatie. Acest lucru s-a intamplat la un restaurant de pe drum si am ajuns la o vila in Sevres (am aflat asta urmarind indicatoarele) imediat dupa ora 4:00 p.m., daca imi aduc bine aminte. Dupa o scurta asteptare am fost invitati intr-o camera mare, mobilata ca un salon, unde erau deja adunati aproximativ zece persoane, inclusiv Mollet, Pineau si Bourges-Manourey, Ministrul Apararii, din partea francezilor, iar din partea israelienilor Ben Gurion, Dayan si Peres. Atmosfera era corespunzatoare dar nu foarte prietenoasa si era evident faptul ca francezii si israelienii discutau deja cu ceva timp inaintea sosirii noastre. Nu imi aduc aminte foarte bine discutiile despre chestiuni care nu erau legate de puncte majore ale politicii, concen�trandu-ma asupra detaliilor privitoare la planurile militare, in cazul in care era adoptata o decizie in acest sens. M-am rezumat la prezentarea in repetate randuri a celor doua puncte principale asupra carora a insistat Primul-ministru, pentru a clarifica atitudinea noastra fata de ceilalti, iar Donald Logan m-a sustinut intervenind de cateva ori in limba franceza. In timpul discutiilor am aflat intentiile Israelului cu privire la un atac asupra Egiptului, dar nu am aflat altceva decat ca ei se gandesc la un razboi. Atunci am realizat ca francezii, si mai ales israelienii erau suspiciosi in legatura cu intentiile britanice, si ne-au adresat o serie de intrebari la care am raspuns conform instructiunilor. Dupa un scurt moment tensionat, din camera alaturata a aparut un document care parea a fi redactat recent. Era format din patru pagini mici. Nu imi aduc aminte continutul acestuia dar parea a fi o schita a unui plan de actiune si cu siguranta nu parea a fi altceva. Ezitarea britanica Logan si cu mine nu ne asteptam la acest lucru deoarece pornisem de la premisa ca nu vom face altceva decat vom discuta, iar eu nu il voi informa pe Primul-ministru in scris despre cele discutate la intoarcerea mea la Londra. Am discutat daca este cazul sa semnam documentul, asa cum ni se cere. Am luat in calcul si varianta de a suna la Londra, dar pe langa problemele de securitate care ar putea aparea, ne-am dat seama ca acest lucru ar creste suspiciunile la adresa intentiilor britanicilor. Logan a fost multumit de faptul ca documentul respecta cursul celor discutate anterior. Am considerat ca posibilul plan respecta instructiunile pe care le-am primit de la Primul-ministru si respecta si cele doua puncte principale care il interesau pe acesta, mai exact faptul ca trupele britanice nu vor actiona decat in momentul in care Canalul este amenintat ca urmare a traversarii granitei de catre israelieni, iar Israelul si Egiptul vor fi anuntate public sa se retraga. De fapt, documnetul era practic o enumerare a actiunilor pe care cele trei guverne se hotarasera sa le ia in cazul in care evenimentele vor evolua intr-o anumita directie. Acesta mi-a permis sa-i prezint Primului-ministru un raport exact cu privire al intentiile precise ale celor doua guverne (Primul-ministru era interesat sa afle cat mai multe amanunte cu privire la intentiile israelienilor). Mi-am trecut initialele pe fiecare pagina a documnetului si am semnat la sfarsit, ceea ce au facut si francesii si israelienii, dar nu sunt sigur in privinta D-lui Ben Gurion si D-lui Mollet. Am precizat clar faptul ca semnez ad referendum. Nemultumirea lui Eden Apoi am plecat lasandu-i pe ceilalti in camera si am zburat catre Londra, ajungand la Downing Street 10 in jurul orei 10:30 p.m., daca imi aduc bine aminte. Cativa ministrii, inclusiv Primul-ministru, erau deja acolo sau au aparut imediat dupa si imi aduc amite ca i-am vazut printre acestia pe Dl. Butler, Dl. Macmillan, Sir A. Douglas-Home, Sir A. Head (cred) si Lordul Mountbatten. In momentul in care i-am inmanat documnetul si i-am explicat ce s-a intamplat, Sir A. Eden a fost in mod evident surprins, deoarece nu se astepta la nimic scris, dar a fost multumit de continutul acestuia care facea referire la cele doua puncte esentiale si mi-a multumit. Ministrii s-au retras pentru o sedinta si dupa un timp am primit permisiunea de a pleca acasa. Mi s-a spus ca de atunci Sir A. Eden a criticat adesea faptul ca am semnat documentul, dar desi a fost surprins in momentul cand i l-am inmanat si i-am explicat ce se intamplase nu m-a criticat (desi stiu ca ar fi facut-o daca l-ar fi deranjat ceva) si nici nu mi-a spus nimic ulterior. Din contra, la un moment dat acesta si-a cerut scuze ca m-a pus intr-o situatie jenanta si ca eu am devenit tinta unor critici ulterioare. Misiune imposibila Pe 25 octombrie, la o zi dupa ce Donald Logan si cu mine am fost la Sevres conform instructiunilor Primului-ministru pentru a vedea care este pozitia francezilor si israelienilor in cazul in care era pus in aplicare un plan de actiune menit sa protejeze Canalul Suez, am fost informati, verbal, de catre Primul-ministru (cred), sa ne intoarecem la Paris pentru a-i cere D-lui Pineau (sau D-lui Mollet) sa distruga documnetul semnat cu o zi inainte, la Sevres. Am zburat catre Franta pe aceasi ruta si am fost condusi la Quai D'Orsay (Ministerul Afacerior Externe), care primise deja de la Londra o cerere pentru ca acesata intrevedere sa aiba loc. La Quai i-am prezentat D-lui Pineau cererea primului-ministru, acesta fiind destul de reticient si punand la indoiala necesitatea distrugerii acestuia, afirmand totodata ca israelienii detin si ei un exemplar, dar au parasit si ei Parisul imediat dupa ce eu si Logan am plecat de la vila din Sevres. Totusi, Dl. Pineau ne-a spus ca ne va raspunde mai tarziu, moment in care am fost dusi in unul din apartamentele de la etajele superioare unde am fost inchisi. Am ramas in acel apartament in care era putina apa minerala si din cate imi amintesc nimic de mancare. Am ramas in acel apartament cel putin patru ore fara ca nimeni sa se apropie de noi, dupa care am fost dusi din nou jos pentru a ne intalni cu Pineau care ne-a spus ca francezii nu pot accepta cererea premierului, deoarece, pe de-o parte, israelienii detin o copie a documentului, iar pe de alta parte francezii nu vad nici un motiv pentru care documentul ar trebui distrus. Din modul in care a vorbit, atat eu cat si Logan ne-am dat seama ca francezii aveau dubii in privinta adevaratelor motive din spatele cererii premierului, si anume ca acesta ar putea nega mult mai usor orice impicare intr-un eventual plan in momentul in care nu exista nici un document scris la Paris sau la Londra. Eu si Logan ne-am intors la Londra, pe Downing Street 10, unde i-am prezentat Secretarului de Stat rezultatul intalnirii.

Traducere de Ioan TUDOR