Curtea Internationala de Justitie de la Haga isi va anunta saptamana viitoare, pe 3 februarie la orele 12.00 (ora Romaniei) decizia cu privire la delimitarea maritima din Marea Neagra dintre Romania si Ucraina. Litigiul dintre Bucuresti si Kiev isi va primi astfel o rezolvare internationala. Cea mai recenta declaratie a unui oficial ucrainean - cea a ministrului de Externe Volodimir Ogrizko din 23 ianuarie - a subliniat faptul ca Ucraina va pune in aplicare decizia de la Haga. Romania s-a judecat cu Ucraina pentru delimitarea zonelor maritime din Marea Neagra, neputandu-se ajunge la o solutie in ciuda a 24 de runde de negocieri bilaterale, incepand din anul 1997 de cand a fost semnat un tratat bilateral intre cele doua tari pana in 2004, cand Bucurestiul a luat decizia sa aduca aceasta problema in fata Curtii de Justitie de la Haga. Echipa care a reprezentat Romania la Haga a fost condusa de Bogdan Aurescu, iar echipa ucraineana a fost condusa de Volodimir Vasilenko. Chestiunile divergente

		Linia de demarcatie propusa de Ucraina (foto stanga) este mai apropiata de malul romanesc decat cea propusa de URSS inainte de 1989 (foto dreapta)

Ucraina si Romania au avut puncte de vedere extrem de diferite in cadrul procesului de la Haga - incepand cu metoda de trasare a liniei de demarcatie pana la punctul de unde trebuie trasata aceasta linie de demarcatie. Procesul de la Haga nu urmareste sa determine carei tari ii apartine Insula Serpilor, ci urmeaza sa traseze o linie de demarcatie in Marea Neagra care sa delimiteze zonele economice exclusive ale Romaniei si Ucrainei. Ucraina a pledat in procesul de la Haga in favoarea unei linii care porneste de la Insula Serpilor si continua spre sud aproape paralel cu litoralul romanesc. Romania a sustinut insa o linie care porneste dintr-un punct la est de Insula Serpilor, continua perpendicular pe litoralul romanesc, pentru ca apoi sa se orienteze catre sud-est. In joc se afla rezervele de hidrocarburi care se gasesc in platforma continentala a Marii Negre. Ucraina a contestat la Haga punctul de plecare al liniei romanesti de la est de Insula Serpilor, sustinand ca nu exista o baza juridica pentru acest punct, in ciuda probelor prezentate de Romania, conform carora granita cu URSS era constituita de un arc de cerc la sud de aceasta insula. Un alt punct litigios este reprezentat de faptul ca Ucraina doreste sa se ia in calcul la trasarea liniei de demarcatie tot litoralul ucrainean la Marea Neagra, in vreme ce Romania insista asupra litoralului semnificativ pentru chestiunea in cauza. Ucraina mai sustine ca Insula Serpilor este o insula care poate sustine viata umana, ceea ce ar permite ca insula sa aiba zona economica exclusiva proprie - in ciuda faptului ca aceasta insula nu detine rezerve proprii de apa potabila - in vreme ce Romania sustine ca din punct de vedere juridic Insula Serpilor nu este altceva decat o stanca, unde oamenii nu pot trai fara sprijin de pe continent. Dezbaterea istorica Desi din punctul de vedere al dreptului international istoria regiunii nu are nicio relevanta, Romania si Ucraina au adus-o in discutie in cadrul procesului de la Haga. Documentele depuse si dezbaterile din faza orala a procesului au subliniat diferentele majore dintre Romania si Ucraina cu privire la istoria celor doua tari - iar ceea ce este cel mai important este ca aceste diferente au fost formulate intr-un cadru oficial. Cele doua delegatii au subliniat, in fata Curtii In�ternationale de Justitie de la Haga, ca istoria nu are nicio relevanta - insa nu s-au abtinut de la a intra intr-o adevarata disputa istorica. Memoriul Romaniei, depus la 19 august 2005 face o scurta istorie a Insulei Serpilor, amintind circumstantele in care aceasta s-a aflat in cadrul teritoriului romanesc si cum a fost pierduta la presiunile Uniunii Sovietice. In contramemoriul ucrainean din 19 mai 2006 sunt sustinute o serie de inexactitati istorice flagrante. Astfel se afirma ca: "Dupa razboaiele ruso-turce de la inceputul secolului al XIX-lea Rusia a obtinut proprietatea asupra Basarabiei de la Imperiul Otoman prin Tratatul de Pace de la Bucuresti din 1812. Dupa semnarea Tratatului de la Adrianopole din 1829, Rusia a preluat controlul asupra Dunarii si Insulei Serpilor. Acesta a fost un castig important de vreme ce a permis Rusiei sa controleze Dunarea de Jos; mai mult, sudul Basarabiei era in cea mai mare parte locuit de etnici ucraineni". In paragraful urmator, ucrainenii se contrazic - desi cu doua randuri mai inainte spuneau ca Rusia a preluat Insula Serpilor prin Tratatul de la Adrianopole, declara ca "Insula Serpilor este amintita pentru prima oara in Tratatul de Pace de la Paris din 1856". Manusi fata de Chisinau Expertii ucraineni care au participat la redactarea contra�memoriului din 19 mai 2006 prezentat Curtii Internationale de Justitie au avut grija sa nu starneasca sensibilitatile de la Chisinau, teza promovata fiind: "De-a lungul istoriei, Basarabia si Bucovina au apartinut mai multor state si din aceasta cauza s-au dezvoltat ca societati multi-etnice, Basarabia de sud si Bucovina de nord fiind locuite in mare parte de ucraineni". Prin aceasta afirmatie, oficialii ucraineni incearca sa acopere rapturile teritoriale din perioada sovietica, ale caror beneficiari au devenit dupa destramarea URSS. Unirea din 1918 este considerata de oficialii ucraineni drept o ocupatie armata: "La inceputul lui 1918, violand toate regulile general recunoscute ale legislatiei internationale privind succesiunea statelor si ignorand dreptul populatiei ucrainene din partea de sud a Basarabiei la autode�terminare, Romania a ocupat intregul teritoriu al Basarabiei. In ciuda protestelor Guvernului Republicii Populare Ucrainene si a Guvernului Rusiei Sovietice, ca state succesoare ale Imperiului Rus, Basarabia a fost incorporata in teritoriul Romaniei ca o provincie obisnuita la 10 decembrie 1918". Pentru oficialii ucraineni dorinta Sfatului Tarii de la Chisinau exprimata la 27 martie 1918 nu are niciun fel de valoare. Negarea Pactului Hitler-Stalin Anul 1918 este prezentat astfel in viziunea istoriografiei ucrainene: "Folosindu-se de dezintegrarea Imperiului Rus si a celui Austro-Ungar si de slabiciunea noilor state ucrainene - Republica Populara Ucraineana, Republica Populara Ucraineana de Vest si Republica Sovietica Ucraineana, Romania, obsedata de ideea crearii Romaniei Mari, a ocupat ilegal teritoriile etnice ucrainene ale Basarabiei de sud si Bucovinei de nord". Aberatiile istorice nu se opresc aici: expertii ucraineni sustin ca Pactul Hitler-Stalin semnat de ministrii Ribbentrop si Molotov nu face referire la Basarabia si Bucovina: "Trebuie subliniat faptul ca nici asa numitul Pact Ribbentrop- Molotov, nici Protocolul Aditional secret incheiate la 23 august 1939 intre URSS si Germania nu contineau prevederi stabilind un aranjament teritorial privind granita de stat intre URSS si Romania. Titlul oficial al Pactului Ribbentrop-Molotov este "Tratat de neagresiune intre URSS si Germania". Acesta nu continea nici o prevedere pentru probleme teritoriale si era indreptat impotriva unui al treilea stat. Tratatul a devenit nul in urma asaltului Germaniei asupra URSS pe 22 iunie 1941. Protocolul aditional a fost nul din punct de vedere legal inca din momentul semnarii sale datorita prevederilor arbitrare cu privire la Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda si Polonia. Desi Romania nu a fost direct mentionata in acest document, articolul 3 se referea la interesul URSS privind Basarabia. Practic, oficialii ucraineni sustin ca Protocolul secret al Pactului Hitler-Stalin nu a avut niciun efect - o aberatie la care cel mai bine ar putea raspunde tarile baltice intrate sub cizma sovietica pentru jumatate de secol.

George DAMIAN