Ce amintiri va leaga? Eu am absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" din Bucuresti in '64 si am facut parte dintr-o promotie denumita pe parcursul timpului "promotia de aur" a scenei romanesti, pastrand glorioasa traditie a promotiilor premergatoare noua. De la bun inceput numele nostru s-a facut cunoscut si apreciat pe scenele tuturor teatrelor din tara. Vorbesc despre Valeria Seciu, Mariana Mihut, Rodica Mandache, Ilinca Tomoroveanu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan (disparut din pacate prematur), Mircea Andreescu, Virgil Ogasanu, Dan Sandulescu, Costel Constantin si alti nenumarati actori prezenti si azi in teatru si film. La absolvire eram obligati prin lege sa facem un stagiu de trei ani in provincie. Eu am debutat pe scena Teatrului Dramatic din Galati, unde am ramas un an de zile si apoi aproape sapte ani am fost actrita la Nationalul din Timisoara, unde am intalnit regizori si actori de exceptie. Am abordat un repertoriu complex si extrem de variat, trecand prin drama, comedie, tragedie. Atat climatul artistic, cat si modul in care publicul timisorean iubea teatrul aproape ma convinsesera sa raman la acolo pentru tot restul vietii. Si totusi, la invitatia maestrului Radu Beligan, proaspat numit director al Nationalului din Bucuresti, am hotarat sa vin in Capitala. Era tot ce putea visa un actor tanar: sa joace pe prima scena a tarii. Am debutat "din nou", in 1973, in sala Comedia, actualul Teatru Odeon cu "Dona Diana" de Camil Petrescu. La un an dupa aceea, teatrul cel nou era gata. Am jucat in deschiderea salii mari a Teatrului National alaturi de nume uriase: Fory Eterle, Irina Rachiteanu, Marcela Rusu, Radu Beligan, Toma Caragiu, Marcel Angelescu, George Calboreanu, Ion Fintesteanu, Alexandru Jugaru, Emil Botta, Tanti Cocea, Elvira Godeanu - de la care pastrez amintiri de neuitat si le multumesc si le sunt recu�noscatoare pentru ca m-au invatat cat de nobila este aceasta profesie. Trupa de atunci era omogena si, cu usurinta, acoperea un repertoriu bogat, de la cel clasic pana la cel contemporan, spectacolele vremii respective ramanand si astazi in memoria publicului. M-au primit cu bratele deschise si, in scurt timp, am inceput sa percep Nationalul ca pe cea de-a doua mea casa. La fel este si azi; Nationalul este casa mea. Care este personajul pe care-l iubiti cel mai mult? Mi-am iubit toate personajele, cred ca altfel nici nu se poate sa fii actor. Am avut intalniri providentiale cu eroine din marile piese atat din teatrul universal, cat si din teatrul romanesc. O asez pe Anca din "Napasta" lui Caragiale pe acelasi palier cu Lady Macbeth a lui Shakespeare, pe Vassa Jeleznova a lui Gorki cu Regina Marguerite din "Regele moare" a lui Ionesco. Enumerarile pot continua, un singur lucru ramane valabil in cazul tuturor personajelor, toate ma reprezinta, toate au devenit parte a universului meu interior. V-ati regasit in "Camerista"? Ce parere aveti despre spectacole de tip one man show? Lucrul care m-a atras cel mai mult in cazul piesei "Camerista" a fost titlul nuvelei dupa care s-a facut dramatizarea: "Povestirea cameristei Zerline", adica "o poveste". Esential in teatru este sa reusesti sa povestesti cat mai veridic "o poveste". Categoric, toate elementele teatrale scenografie, costume, muzica ajuta in aceasta ecuatie dar, cel mai important lucru ramane povestea. Camerista Zerline tocmai asta face: isi spune povestea, isi marturiseste iubirea, ura, frustrarile, dorinta de razbunare, vinovatia si apoi resemnarea in fata destinului. Tumultul sentimentelor de�monstreaza inca o data paradoxul sublim si tragic al existentei umane. Poate de aceea am fost dispusa sa iau aceasta poveste pe cont propriu, desi un astfel de teatru este cu mult mai solicitant si mai dificil de transpus pe scena. "Camerista" nu este un monolog, este o monodrama, un singur personaj vorbeste cu el, despre el si despre toti ceilalti printr-o voce unica. Unde se despart si unde se intalnesc artista Florina Cercel si femeia Florina Cercel? Pentru mine, profesia mea nu este o meserie, este o menire careia m-am daruit total. Fiinta mea "civila" este in raport permanent cu menirea mea, astfel cele doua planuri converg, nu se separa. Cum ati trecut peste prejudecata telenovelelor? Intrebarea este desueta; societatea a si depasit aceasta prejudecata. Si in Romania s-a dovedit ca telenovelele pot fi productii profesioniste care ofera actorilor un spatiu de creatie artistica ce nu mai poate fi pus la indoiala. Ce ati alege intre teatru si film? Profesia mea este actrita de teatru si film. Nu pot sa aleg intre ele si nimeni nu mi-ar cere acest lucru. Care sunt proiectele pentru acest an? Nu imi place sa vorbesc despre proiectele mele pana cand ele nu se realizeaza. Imi doresc sa fiu sanatoasa, sa-mi pot continua activitatea la National si colaborarea cu postul Acasa. Am cateva proiecte in discutie care sper sa se concretizeze. Ce intrebare nu v-a fost adresata? Intrebarea care nu mi s-a adresat niciodata este aceea daca as dori la randul meu sa adresez o intrebare. In acest moment, am o intrebare pe care as vrea sa o adresez celor avizati: Cand se termina criza?

Adriana Vasiliu