Pana in 1946, la Schit a existat o obste de calugari, inlocuita pana in 1960 de o obste de calugarite. Vremurile si conducatorii aflati in afara credintei le-au alungat pe calugarite de la Schit. Timp de 30 de ani doar pasarile cerului s-au asezat sa se odihneasca pe zidurile aflate in ruina. Vremurile noi de dupa 1990 au readus obstea de calugarite in locul ei firesc, iar Schitul a reinviat. Acum, la Schitul Iezer vietuiesc 27 de calugarite, de diferite varste, venite in sihastrie atunci cand au simtit chemarea puternica de a deveni slujitoare pe viata ale Domnului. Obstea de calugarite Pentru calugarite, universul existentei umane se imparte intotdeauna in doua: cel dinauntru, in care vietuiesc calugaritele dedicate pe viata traiului monahal si cel din afara, in care traieste "lumea". Inauntru, viata este lipsita de pasiuni si pacate, singura grija fiind iubirea de Dumnezeu. Dincolo de zidurile Schitului unde traiesc mirenii, "lumea" este plina de pacate si de ispite diavolesti. Cei din afara au de obicei o perceptie falsa despre lumea din interiorul unui schit sau a unei manastiri. Mirenii sunt tentati sa creada ca maicile cuvioase duc o existenta serafica, lipsita de griji, in pace si bucurie eterna. Viata calugaritelor se petrece insa tot pe pamant si este marcata de o truda zilnica. Slujitoarele Domnului nu se plang niciodata. "Din punctul de vedere al unui mirean, ritmul nostru de viata zilnic este monoton: slujbele, masa in comun si perioada de odihna!", recunoaste maica Antonia, ghidul Schitului Iezer. Printre aceste activitati se desfasoara si alte trebuinte laice, pentru ca si calugaritele sunt tot oameni. Munca imbraca haina de ascultari saptamanale sau zilnice. Munca pe branci La Schit toata lumea trudeste, cu exceptia a doua calugarite batrane si bolnave, ingrijite cu mare atentie si respect de catre calugarite tinere. Ascultarile sunt obligatorii si se randuiesc saptamanal sau zilnic. Cele saptamanale sunt randuite pentru bucatarie, pentru ingrijirea calugaritelor bolnave si pentru slujbele la biserica. Cele zilnice sunt randuite pentru munca la chilie, pentru taiat si bagat lemne la centrala termica, pentru munca la grajdul de oi si de vaci sau pentru ingrijirea pasarilor. "Ranitul in grajdul vacilor sau al oilor este acelasi si afara in lume, si inauntru la Schit! Nu vine nimeni sa ni-l faca, il facem singure!", ne asigura maica Antonia. sin2x + cos2x = Viata la Schit La 25 de ani, maica Antonia a simtit ca ceva nu este in ordine in viata ei. Nu se simtea impacata cu sine insasi. "Daca ai probleme cu tine insuti, e greu sa pui si o masa!", spune. Absolvise Facultatea de Matematica si de trei ani preda matematica la un liceu din Bucuresti, cand s-a hotarat sa se calugareasca. Greutatea din piept i-a disparut cand si-a dat seama ca ajunsese pe o treapta de cunoastere a lui Dumnezeu care impunea prezenta ei la Schit. Cand a plecat a fost plansa de familie ca si cum ar fi murit. Pentru mama, socul plecarii a fost devastator. O saptamana au pazit-o surorile la pat pana si-a revenit. "Este singura vina pe care mi-o fac, legata de exterior!", marturiseste Antonia. A lasat capul in jos pentru ca are ochii putin aburiti. Rudele si prietenii au acuzat-o ca plecarea ei la manastire a fost un egoism. "M-am despartit greu de elevi! Si totusi, eu asa am simtit!" Crede ca a existat un egoism in prima parte a vietii monahale, cand s-a luptat cu ea insasi, cu patimile sale, dar acum, cand a ajuns sa-l cunoasca mai bine pe Dumnezeu, nu mai este un egoism pentru ca aceasta cunoastere a apropiat-o si mai mult de oameni. La inceput i-au lipsit mult comuniunea cu elevii si lucrul cu ei. In unele zile din primul an de calugarie se gandea fara sa vrea: "Oare ce ore am acum?" Ii lipseau mult si meditatiile cu elevii si alte lucruri pe care le facea "in lume". A trecut repede de perioada de noviciat pentru ca a inteles ca acesta este drumul ei si ca il poate duce si obstea a inteles acest lucru. Ne aflam in cerdacul din cladirea cu chilii, unde Antonia ne-a adus sa vedem cum arata inauntru o chilie de calugarite. In fata noastra muntele Buila isi inalta mandru creasta deasupra padurilor de brad. Peste Schit se revarsa o inserare rece de iarna care o obliga pe Antonia sa se zgribuleasca infiorata sub sutana. Este o tanara slabuta, nu prea inalta, cu alura de adolescenta, careia iti vine greu sa-i spui maicuta. Dincolo de cuvinte si de rasul cristalin, de copil, se simte ca are o mare forta interioara. "Puterea vine din rugaciune!", imi ghiceste Antonia gandurile. Soia si vin rosu "Pentru noi, mirenii nu sunt niste straini, sunt niste frati!", spune cu blandete Antonia in timp ce pune in farfurii ciorba de post. Ne aflam in sala de oaspeti a Schitului, asezati la o masa lunga, cu multe scaune pentru oaspetii mireni. O calugarita care se intelege doar din ochi si din putine cuvinte cu Antonia aduce pe masa incapatoare mai multe feluri de mancare: un castron mare cu ciorba, un platou cu aperitive, un platou cu branza si rosii, un platou cu fripturi in sos, un platou cu muraturi, un platou cu coliva si in final o cana mare de sticla, plina ochi cu vin rosu-rubiniu. Nedumerit de prezenta "fripturilor" o privesc intrebator pe maica Antonia care ma lamureste: specificul locului este sa nu se manance niciodata carne. Se mananca in schimb peste. Toate alimentele pe care le vedeti pe masa sunt din soia! Chiar si branza!" incantati de surpriza infulecam cu pofta aperitivele din soia si friptura care este "sora" cu cea din lume in timp ce Antonia ne explica, ca unor mireni nestiutori ce suntem, ca alimentatia fara carne te ajuta "sa-ti invingi mai usor trupul!" Chiar daca la Schit carnea lipseste din meniu, Antonia crede ca: "Dumnezeu ne da puteri cand facem ascultarile! Credeti ca daca as manca si carne as fi mai puternica?" O intreb ce este un schit si care este rostul vizitelor facute de mireni aici, in pustietate. "Un schit este un loc in care oamenii vin pentru a se regasi" spune Antonia. Nevoia de reculegere si liniste nu o simt numai cei care vin definitiv la Schit. Iesim si noi in lume si vedem cum omul din zilele noastre trebuie sa faca fata unor ritmuri de viata schimbatoare si dificile. La Schit multi dintre vizitatori isi regasesc linistea sufleteasca!". Antonia ia de pe masa cana cu vin rosu ca sangele si ne indeamna sa bem un pahar de vin. Sta in picioare, in coltul mesei, cu cana de vin rosu in mana, care pare o inima vie scoasa din sutana, sa bata solidar si puternic alaturi de inimile noastre. "Noi ne rugam pentru toti oamenii, nu numai pentru cei care vin la noi!", murmura parca de undeva din ceruri calugarita, turnand vinul rosu in pahare. Apoi se aseaza pe scaun si ne dezvaluie secretul apropierii de Dumnezeu: sa te cunosti pe tine insuti. In lumea de afara mirenii se intorc spre interior numai cand le este greu. "Cati oameni se cunosc pe ei insisi? Cati oameni se pot invinge pe ei insisi?" Are dreptate. Acolo "in lume", adeseori, nu reusim sa infruntam toate provocarile. Pentru Antonia lumea este un cerc, pe circumferinta caruia se afla toti oamenii si in centrul caruia se afla Dumnezeu. Pe raza din dreptul lui fiecare om se apropie de Dumnezeu cat de mult poate, apropiindu-se astfel de ceilalti oameni. O intreb pe Antonia cat de lung este acest drum pana la Dumnezeu. "Nu stiu! Infinit! Raportul dintre circumferinta cercului si diametru este un numar infinit! Valoarea lui nu se va afla niciodata!" Pare a fi o profesoara la catedra si pe moment imi dau seama cat de mult imi place matematica predata la Schit. Oglinda cerului Dupa ce am multumit pentru bunatatile cu care am fost ospatati am iesit in curtea Schitului. Muntele Buila avea deasupra un strat gros de negura. Un vant rece de iarna ne-a muscat fetele incalzite de vinul rosu. Antonia ne-a aratat poteca serpuitoare care urca in poiana unde se afla chilia Sfantului Cuvios Antonie de la Iezeru. La o varsta inaintata, calugarul Antonie era un barbat puternic, cu parul inca negru si dantura intacta. "In trei ani a sapat in stanca o bisericuta si chilia in care locuia inaltand in fiecare noapte rugaciuni fierbinti catre Domnul!", povesteste Antonia. O intreb daca i-au placut locurile, in urma cu sapte ani cand a venit la Schit. "Ohh! Da! Eu nu am vazut niciodata pana aici licurici! In luna iulie toate poienile sunt pline de licurici care stralucesc ca stelele in iarba! Vara cand cerul este senin sunt stele si in cer, si in iarba!"

Text si foto: Teodor Seran - teodor_seran@ziua.ro