Sorin Rosca STANESCU 

Codul penal, Codul civil, Codul de procedura penala si Codul de procedura civila sunt, dupa Constitutie - care, din pacate pentru cei aflati la putere, nu este de resortul Parlamentului - cele mai importante acte normative ale unei tari. Este evident ca imbunatatirea acestora este indispensabila construirii unui stat modern. Si tocmai de aceea aceste acte normative nu trebuie concepute conjunctural ori circumstantial. Ne referim la patru coduri care, odata edictate, ar trebui sa functioneze, fara prea mari schimbari, cateva decenii. Ori, peste zece ani, probabil ca nu vom mai auzi prea multe, slava Domnului, despre cei mai multi dintre actorii politici de azi. Daca asa stau lucrurile, atunci se mai impune o conditie. Si anume ca, in cazul unor legi de o asemenea importanta, care vor schimba poate din temelii, in mod direct sau indirect, intreg ansamblul de norme juridice care guverneaza Romania, este indispensabila o temeinica dezbatere parlamentara. Si nu numai. Opinia publica, societatea civila, in general, are si ea dreptul si obligatia de a dezbate cele doua proiecte de legi. Evident, din perspectiva apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Pentru ca, altfel, se poate repeta, la o scara catastrofala, ceea ce s-a intamplat cu recenta lege care permite obtinerea unor informatii personale, la nivelul intregii populatii. Asumarea rAspunderii este motivata doar in ipoteza in care exista un Guvern minoritar ori cu o prea fragila majoritate in Parlament si exista certitudinea ca interese oculte ar putea sa-i determine pe parlamentari sa saboteze sau sa altereze substanta actului normativ. Dar acum exista, dimpotriva, o atat de puternica majoritate parlamentara, incat respingerea celor patru legi este mai mult decat improbabila. Si, totusi, Guvernul opteaza pentru asumarea raspunderii. Explicatia este la mintea cocosului. Exista motive temeinice care ii obliga pe guvernanti sa procedeze pe sest. Sa evite cu orice pret dezbaterea sau chiar modificarea unor articole in Parlament, daca s-ar crea dispute prea puternice. Si care ar putea fi aceste motive temeinice? Cel mai probabil, respectivele proiecte de legi incalca drepturi ale omului, stabilind un raport incorect intre functiile coercitive ale statului si libertatile propriilor cetateni. DacA aSa stau lucrurile, daca legi de importanta Codului civil, Codului penal, Codului de procedura civila si Codului de procedura penala nu pot fi elaborate, asumate si edictate decat in conditii oculte, atunci, din orice perspectiva am privi lucrurile, este de preferat sa mergem in continuare cu legile existente. Un rau mai mic nu poate fi inlocuit printr-un rau mai mare. Nu vrem sa constatam in scurta vreme ca precedentul creat prin blestemata lege a ascultarii se generalizeaza. Nu vrem sa fim pusi in situatia in care sa constatam cu amaraciune "post coitum omne animal triste". Si asa avem parte de o Romanie extrem de fragilizata din punctul de vedere al democratiei. Pentru ca Puterea e prea mare, iar Opozitia e prea mica. Eludarea dezbaterii parlamentare, chiar asa cum arata forumul nostru legislativ, inseamna si mai mult decat atat. Inseamna ca renuntam la principalul atribut al forumului legislativ. Inseamna ca vrem sa nu mai avem Parlament. Inseamna ca vrem dictatura. Asta vrem? IatA cA, si in materie de Cod penal, Cod civil, Cod de procedura penala si Cod de procedura civila, puterea demonstreaza ca este iresponsabila. Iresponsabilii nu-si pot asuma raspunderea. Dar oare cine, cand si cum a elaborat cele doua importante proiecte? Nu cumva cine doreste sa se substituie Parlamentului? Nu cumva respectivele "opere" sunt savarsite la Cotroceni? Pe mana lui Predoiu?