Esenin scrie intr-un vers ca este ultimul poet cu satul in glas. Despre Grigore Vieru am putea spune ca este ultimul poet cu Basarabia in glas. Un poet mesianic, un poet al tribului sau, obsedat de trei mituri: Limba romana, Mama si Unitatea neamului sau. Un poet elegiac, dar, in ciuda fragilitatii infatisarii sale si a vocii sale, moale si stinse, menite parca sa sopteasca o rugaciune, nu sa pronunte propozitii aspre ca vechii profeti, un poet darz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Multi i-au inteles stilul si mesajul, altii i-au reprosat mereu faptul ca nu este un poet postmodern. Judecata rea. Vieru nu putea fi posmodern pentru ca, spune chiar el, s-a nascut si a crescut intr-o istorie imposibila si, cand a inceput sa scrie, si-a dat seama ca publicul sau asteapta altceva de la el. Ceva esential, spus limpede, ceva despre suferintele si bucuriile natiei sale, atatea cate sunt. In aceste circumstante, poemul "nu poate fi o zbenguiala a cuvintelor". A compus, de aceea, abecedare, a scris poezii pentru copii si, mai tarziu, cand a putut sa se exprime liber a scris mereu despre Basarabia - acest "copil infasat in sarma ghimpata"... RevAd reflecTiile sale despre arta, patrie, iubire, moarte, adevar... Ele arata mult bun simt si o dorinta apriga de adevar. Vieru nu se joaca, adevarat, cu vorbele. Citise Biblia si pe marii clasici, Eminescu este pentru el un model spiritual, citise si pe Arghezi, Bacovia si Blaga, nu numai pe Goga pe care, intr-un anumit sens, il urmeaza in poezia lui profetica. "Lasa-te rastignit, adevarule, poate ca astfel te va gasi lumea in sufletul ei asa cum l-a gasit pe Isus Hristos" - zice el. "O mie de revolutii nu valoreaza cat un izvor curat, "un pom inflorit si un ceas de iubire" observa el parafrazandu-l, am impresia, pe Rousseau. Pe Iuda, tradatorul, il vede ca pe o greata a Raiului si a Iadului. "Ura stramba gura" si "nimic mai iute ca frica, dar para, cand vrea, ajunge ea intai" - noteaza, in stilul proverbelor, Grigore Vieru, nascut intr-un sat de pe malul Prutului. Prietenii lui de la Chisinau imi spun ca ar fi vrut ca pe mormantul sau sa se scrie acest epitaf: "sunt iarba, mai simplu nu poate fi". O propozitie uluitoare. Pare a-i da dreptate lui Nichita Stanescu care a zis despre prietenul sau basarabean ca "transfigureaza natura gandirii in natura naturii" si ca, in genere, poezia lui "ne imprimavareaza cu o toamna de aur"... MetaforA splendidA, dar, deocamdata, moartea lui Grigore Vieru ne impovareaza cu o mare tristete. A murit un om bun si inimos si a disparut din peisajul literar romanesc o voce care uneste duiosia cu razvratirea impotriva raului, injustitiei si arogantei imperiale. Cand dispare un prieten dispare si ceva, irecuperabil, din tine. Cand prietenul se intampla sa fie si poet, dispare si posibilitatea de a exprima bunatatea si frumusetea lumii. Ramane, desigur, poezia lui si ramane cata vreme prietenii sai vor fi in viata amintirea bunatatii si sfiiciunii sale serafice. L-am vazut si l-am ascultat ultima oara, la 18 decembrie. La Academia Romana cand a vorbit in numele basarabenilor premiati de inalta institutie. Era cum il stiam, poate mai tras la fata si cu surasul mai indurerat decat altadata. N-a uitat insa sa aminteasca de ceea ce se petrece in Basarabia, iar pe dedicatia pe care mi-a dat-o pe "Taina care ma apara", a scris ceva despre "vremurile pagane" si despre confuzia de valori morale si estetice ce s-a instalat in Romania. O veche suferinta a lui: venea la Bucuresti ca la o Mecca a spiritului si, aici, unii publicisti artagosi si imbecili il suspectau de bolsevism si-i batjocoreau poezia. La Chisinau, o foaie numita "Moldova Suverana" il trata de spion roman... Cum vine asta: Vieru spion al limbii romane si, in genere, spion al spiritualitatii natiei sale?...

Eugen Simion