Cristian UNTEANU 

Ultima dintre marile lectii pe care le-a invatat Islamul a fost predata de Imperiul Britanic, odata cu infrangerea dezastruoasa din Afganistan a vicleanului Albion si, apoi, la mijloc de secol XX, retragerea britanicilor, cu consecinte la fel de dezastruoase, din India si Palestina. Atunci s-a spulberat definitiv (valul de soc propagandu-se imediat si in Africa) si mitul colonial al formarii unor elite in metropola pentru a fi trimise apoi acasa ca mijloc de presiune si dominare. Caci selectia acestor elite nu era facuta oricum, ci dupa principiul divide et impera, fiind privilegiate persoanele provenind din triburi sau populatii minoritare, doritoare de o posibila revansa pentru umilintele la care fusesera supusi. Raspunsul lumii islamice a fost rapid si foarte clar exprimat de marele ideolog al revolutiei islamice, Ayatollahul Khomeini care, deja intr-un discurs la Paris, pe 9 noiembrie 1978 afirma ca "ne dorim sa avem un guvern islamic precum a fost Islamul la inceputurile sale, pentru ca oamenii sa inteleaga cat de diferita este democratia islamica de toate celelalte democratii. Daca popoarele lumii vor intelege beneficiile Islamului, atunci vor deveni cu toate parte a Islamului". Pentru a adauga mai apoi, intr-un discurs tinut la Quom pe 13 martie 1979, mesajul fundamental, cel in lumina caruia trebuie citite proclamatiile de azi in favoarea Jihadului: "Nu-i ascultati pe cei care vorbesc despre democratie. Toti sunt impotriva Islamului. Vor sa deturneze natiunea de la misiunea ce i-a fost conferita. Vor sfarama toate penitele pline de venin ale celor care vorbesc despre nationalism, democratie si alte asemenea lucruri". Nimeni n-a crezut ca aceste mesaje vor inflama zone cu mult mai extinse decat Iranul, drept care, dupa explozia spatiului islamic, fiecare dintre marile puteri a incercat sa se implanteze pentru a-si garanta si securiza accesul la zonele petrolifere. Incercand sa foloseasca o arma inedita, dar reluand oferta facuta de Lenin: luptati alaturi de noi, adoptati-ne ideologia, felul de viata, goniti-i pe imperialisti sau pe ocupanti si veti fi liberi sa traiti asa cum doriti! URSS-ul a lansat o actiune militara pentru ocuparea Afganistanului, iar americanii au contribuit decisiv, financiar, logistic si cu instructori din toate categoriile de trupe, pentru a forma brigazile de mujahedini. Cei care veneau exact din spatiile care suferisera cel mai mult de pe urma imbecilitatii britanice care a dus la partajul artificial al Indiei si care afundase intr-o singura noapte protectoratul Palestinei in haos. Ceea ce insa nu stiau americanii era faptul ca mujahedinii aveau intr-adevar sa se revolte si sa goneasca trupele sovietice de ocupatie, dar pentru a instaura pro�pria lor revolutie islamica, propria lor ordine sociala dominata de reintoarcerea la legea islamica pura si dura definita de Sharia. Fiind gata sa exporte modelul in toate tarile din Orientul Mijlociu... Contrareplica a fost invadarea Irakului si declansarea misiunii internationale devenita misiune NATO in Afganistan. Cu lipsa de perspective de acum recunoscuta de toata lumea, cu succese militare minimale si nereusind sa schimbe deloc echilibrul in teren. Mai mult, episoadele cumplite de tipul inchisorilor secrete ale CIA, al faptelor teribile dovedite la Abu Ghraib sau Guantanamo nu au facut decat sa exacerbeze sentimentele antiamericane si antioccidentale in general, atat la nivelul populatiilor din zona, cat si in cadrul diasporei musulmane. Context in care o eventuala regionalizare a tipului de actiune militara israeliana din Gaza printr-un eventual atac impotriva Iranului ar putea produce o radicalizare extrema a lumii islamice in general si va pune statele musulmane moderate intr-o pozitie extrem de delicata. Mai ales ca miza eterna, cea de control asupra zonelor de extractie, are acum o noua dimensiune: asigurarea securitatii retelelor de transport. Toti analistii militari stiu ca, in caz de conflict regional, nicio armata sau coalitie de armate din lume nu va fi in stare sa asigure securitatea fiecarui kilometru de conducte. In consecinta, proiectul evocat acum al unei conferinte mondiale privind securitatea aprovizionarii energetice si a structurilor aferente este, de fapt, prima mare componenta a restructurarii globale si logice a sistemului international de putere.