Cristian UNTEANU 

Fiecare dintre marii jucatori geo-strategici a avut ceva de invatat din primul mare esec al secolului XX, cel rusesc, de a se implanta in mod real in zonele musulmane, altfel decat prin exercitarea unei forte brutale. Primii care au invatat ceva din aceasta lectie (servita atat de conducatorii URSS, dar si de Imperiul Britanic sau de puterile coloniale prezente in regiunea Orientului Apropiat) au fost liderii musulmani care, imediat, au formulat principiul noului tip de miscare de liberare: nationala dar si, inainte de toate, islamica. O caracteristica noua a jocului care a permis ca lupta sa se desfasoare - asa cum se intampla si acum - sub o dubla conducere, una politico-militara clasica, si una de coordonare ideologica, cea a imamilor sau mollahilor. Unii analisti au incercat sa stabileasca o similitudine cu sistemul comisarilor de partid ai Armatei Rosii, numai ca diferenta este ca, cu rarele exceptii ale partizanilor fanatici ai comunismului, opera lui Marx si Engels nu avea cum sa devina cartea de credinta fundamentala pentru sute de milioane de oameni. Pe de alta parte, liderii musulmani au descoperit valoarea extraordinara pe care o avea diaspora si au vazut forta ei in momentul crearii statului Israel si in sustinerea sa pe plan international. Mai ales, in prima etapa, prin strangerea de fonduri, in faimoasa campanie americana intreprinsa de Golda Meir pentru a face rost de banii necesari pentru echiparea primelor unitati militare coerente ale noului stat Israel. In consecinta, in ultimele decenii ale secolului trecut, nu numai ca au aparut o diaspora musulmana extrem de importanta in Europa si chiar in SUA, incluzand o importanta componenta palestiniana, dar a si fost pusa in valoare in mod coerent. Asta inseamna ca ea a inceput sa produca doua tipuri de valori, exact dupa modelul istoric al diasporei evreiesti. Prima dintre ele este folosirea diasporei musul�mane ca sursa enorma de fonduri prin intermediul platii zakat-ului, contributia obligatorie de 2,5% din veniturile anuale pe care o are orice bine-credincios. Unele servicii de informatiii apreciaza ca, in acest moment, 95% din fonduri sunt destinate intr-adevar scopului principal declarat si statuat de principiile coranice, adica ajutorarea nevoiasilor si sustinerea de actiuni umanitare. Numai ca, spun unele surse, cei 5% care raman merg direct spre sustinerea unor organizatii militante de tip Hamas sau Hezbollah... De aici porneste dubla fata a Jihadului din acest moment. Cea militara, anuntata de Bin-Laden sau Nasrallah, si cea denumita Jihadul economic, prezent acum ca un leit-motiv in discursul imammilor din toata lumea si teoretizat, spre exemplu, de un erudit ca dr. Hussein Shihata, profesor de econo�mie islamica la Facultatea de comert de la Universitatea al-Azhar. El declara ca "Jihadul economic poate avea urmatoarele forme: finantarea organizatiilor Jihadului si a celor care lupta in numele lui Allah; declansarea unui boicot economic al carui prim scop este slabirea economiilor sionistilor, cruciatilor si aliatilor lor si, in acelasi timp, intarirea economiei arabe si islamice astfel incat ele sa devina independente; distrugerea intereselor economice ale dusmanului, folosind toate mijloacele posibile...Mai mult, daca stim ca necredinciosii, cruciatii, evreii, etc. cheltuiesc banii pentru a ataca Islamul, atunci musulmanii au obligatia de a-si cheltui banii pentru cauza lui Allah si protejarea musulmanilor... Nu folosim termenul de "Jihad economic" ca un fel de motto sau slogan zgomotos care sa nu fie dublat de actiune. Mai degraba il consideram drept un Jihad practic care necesita actiune care sa se transforme intr-o realitate concreta si eficace. Seicul Iusuf al-Qaradawi spunea: "este o obligatie legala pentru toti musulmanii sa boicoteze Israelul si toate tarile care-l sprijina, in special SUA pen�tru ca fiecare drahma sau dinar care ajunge la ei e folosit pentru a fabrica un glont care-i sa ucida pe fratii nostri din Palestina". A doua componenta a fost folosirea diasporei drept rezerva pentru formarea de lideri si de specialisti, folosind din plin intreaga retea de universitati europene si americane. Dar, In paralel cu toate acestea, s-a dezvoltat si un concept strategic propriu, cel al revolutiei islamice. Si, de aici, aparitia si folosirea, de catre Occident si musulmani deopotriva, a mujahedinilor ca pioni de o mortala eficienta in razboiul sferelor de influenta...