Sorin ROSCA STANESCU 

Cum au ajuns cei zece specialisti in drept constitu�tio�nal, care au alcatuit, la solicitarea expresa a sefului statului, un raport destinat consolidarii statului de drept, la concluzia ca Romania are nevoie de un regim semi-prezindential care sa-i confere ocupan�tului de la Cotroceni puteri mult sporite si raspunderi mult limitate? Este la mintea cocosului ca, dupa desemnarea lor de catre Traian Basescu, acesta le-a trasat o sarcina precisa. "Specialistii" - iar in situatia data ghilimele sunt cat se poate de legitime - au reactionat cu obedienta, acceptand sa joace la liber impuse. Ei nu au ajuns din aproape in aproape, asa cum incearca voluminosul raport sa demonstreze, la concluzia ca statul modern inseamna republica semi-prezidentiala, ci au pornit de la teza republicii prezidentiale, cautand cu dinadinsul argumente care sa o sustina. In consecinta, au procedat ca niste lingai, pervertind instrumentele stiintifice pe care le aveau la dispozitie. Si facand un simulacru de drept comparat. Dar nu abandonarea de catre acestia a profesionalismului ma preocupa si cu atat mai putin lipsa lor de decenta si de morala. Mai important este sa raspundem la o alta intrebare: ce anume l-a determinat pe Traian Basescu sa caute o solutie salvatoare printr-un regim semi-prezidential, pe care le-a varat-o pe gat asa-zisilor specialisti si, prin intermediul acestora, a lansat uriasa perdea de fum in mod public? Traian Basescu a ramas marcat, chiar socat, de suspendarea sa. Mult timp a incercat sa acrediteze ideea - mingea fiindu-i constant ridicata la fileu de sustinatorii sai - ca la acea data, a suspendarii sale, s-a procedat neconstitutional. Si ca populatia a sanctionat acest lucru, intrucat la referendum el nu a putut fi demis. Ambele asertiuni s-au dovedit a fi false. Suspenda�rea sefului statului a fost un act pe deplin constitutional. Prevazut ca atare in Legea fundamentala a statului. Iar ultima dovada ca asa stau lucru�rile este chiar dorinta expresa a lui Traian Basescu de a schimba Constitutia in sensul elimi�narii prevederii prin care seful statului poate fi suspendat. Iar cealalta premisa falsa este ca el s-a mentinut in functie printr-un masiv vot popular. In realitate, in favoarea lui Basescu a votat doar un sfert din electorat. El nu s-a sprijinit si nu se sprijina pe o masiva sustinere a cetatenilor Romaniei. Dar, de fapt, cine l-a suspendat pe Traian Basescu? Cine este inamicul sau? La aceasta intrebare, raspunsul este socant de simplu. Parlamentul Romaniei. Institutia care trebuie castrata prin noua Constitutie. Cea propusa de comsia de lingai de la Cotroceni. Si iata ca nu intamplator respectiva comisie, de fapt Traian Basescu, propune natiunii romane o pervertire fara precedent in Europa Occidentala a statului de drept. Republica semi-prezindentiala preconizata de locatarul de la Cotroceni este conceputa pentru un presedinte atat de jucator, incat el tinde sa se transforme in groparul democratiei. Ce doreste Basescu, in raport cu cea mai importanta institutie a statului de drept, Parla�mentul, care a indraznit, in urma cu cativa ani, sa-l suspende? Nici mai mult nici mai putin decat ca o noua Constitutie sa-i confere sefului statului dreptul de a dizolva Parlamen�tul. Cand? Atunci cand el, Traian Basescu, ajunge la concluzia ca exista o criza. Chiar daca respectiva criza este doar in capul lui. Chiar daca el, si nimeni altul, a generat-o. Este o inovatie nastrusnica asupra careia e important sa zabovim putin. Si iata de ce. Actuala Constitutie des�pre care nu am sustinut si nu sustin nicio secunda ca este buna, are la capitolul dizolvarii Parlamen�tului o prevedere cat se poate de corecta. Seful statului poate dizolva Parla�mentul in situatia in care nu poate fi format un Guvern. Deci in situatia in care partidele politice nu se inteleg fie sa formeze o majoritate, fie sa sustina un Guvern minoritar. Este singura criza politica reala prin care poate trece un stat. Este o proba de insolenta si de tupeu politic gestul sefului statului de a solicita, pentru el si pentru posteritate, mai mult decat atat. Numai ca, asa cum voi demonstra in editorialul de maine, Basescu a depasit si aceasta bariera.