Daca incepem cu intrebarile, prima � poate cea mai importanta � este daca planul Obama de relansare a economiei americane, inspirat din pura traditie Keynes, va reusi sa stopeze declinul industrial si sa puna ceva ordine in sistemul bancar, oprind seria falimentelor si redand increderea consumatorilor. Daca va reusi, atunci asta va ridica presiunea din ce in ce mai dificila care se face simtita acum la nivelul tuturor pietelor financiare europene, cu efecte din vizibile in tarile UE cele mai vulnerabile, cazurile Letoniei si Bulgariei fiind doar un inceput al unei posibile serii negre de cutremure sociale. Temerea europenilor este ca, intr-o posibila politica americana protectionista generata de efortul de stabilizare interna, agenda trans-atlantica, scuturata bine de tot de anii politicii administratiei Bush, sa fie lasata pe planul doi, prioritatea evidenta a lui Obama fiind � oare pentru cat timp � politica interna si echilibrarea situatiei sociale la nivelul SUA. In aceste conditii, se tem unii analisti, Statele Unite ar putea sa nu mai doreasca sa-si exercite puterea de influenta jucand in tandem cu europenii in cazurile in care interesele acestora din urma ar fi prioritare in ecuatie. Un exemplu concret il constituie necunoscuta privind nivelul viitor al investitiilor americane in retelele energetice provenind din zona Marii Caspice, precum si mentinerea angajamen�telor pe care s-au bazat multe dintre previziunile UE privind viitoarele noi rute de transport (petrol si gaze) care sa o poata elibera de dependenta critica de Rusia. Entuziasmul pro american in cadere libera Nimeni nu trebuie sa-si faca insa iluzii asupra dificultatilor pe care le va intampina echipa Obama in refacerea nivelului si calitatii perceptiei SUA in lume, caci vorbim aici despre ceea ce reprezinta, dupa criza, recesiunea economica, cea mai dificila dintre mostenirile lasate de administratia Bush. Un recent sondaj Ipsos/Reu�ters arata ca perceptia este favorabila doar in doua dintre primele 22 de tari cu cele mai puternice economii din lume. Doar in India si Polonia exista imagine favorabila, alaturi, evident, de propria perceptie a americanilor asupra lor-insisi. Cea mai negativa perceptie este in Rusia, urmata, in mod absolut surprinzator, de Turcia, aliatul traditional al SUA. Iar in alte tari aliate neconditionat in trecut la politicile americane precum Marea Britanie sau Coreea de Sud, numarul nemultumitilor este egal cu cel al pro-americanilor. Iar in multe dintre tarile europene entuziasmul pro-american pare sa se fi racit demult, prevaland acum cel mult o stare de asteptare binevoitoare. Sperantele sunt evident bazate pe un program de politica externa, anuntat ca fiind mult mai moderat, mai putin agresiv si deschis spre dialog decat al administratiei Bush, ceea ce ar permite europenilor sa revina pe o pozitie de partener in multe dintre dosarele cu subiecte fierbinti. Mocirla Irak Primul fiind Orientul Apropiat si speranta ca SUA vor reusi sa iasa din mocirla in care s-au afundat in Irak, un prim pas spre o reconturare a peisajului de securitate din zona si de construire a unei eventuale initiative comune impreuna cu europenii pentru stabilizarea situatiei regionale. Este foarte posibil ca si alte dosare grele sa fie redeschise intr-o noua viziune. Ma refer aici la relatiile SUA cu tarile din America de Sud, Africa si Asia, mai ales cu China, India si Pakistan, esentiale si pentru europeni in conditiile incercarii disperate de a gasi noi piete de desfacere dar si de importuri la preturi avantajoase. Speranta este ca o politica de dialog pe care o va putea initia echipa lui Obama (inclusiv cu Iranul) sa detensioneze situatia existenta acum si sa reduca din intensitatea sentimentelor anti-americane. Ceea ce va fi in mod cert in folosul europenilor pentru ca este posibil ca echipa Obama sa fie in favoarea unei abordari comune cu europenii pentru iesirea din criza, ceea ce ar putea presupune si o atitudine favorabila fata de cel mai important dintre proiectele europene, realizarea Acordului strategic de parteneriat cu Rusia si implantarea Parteneriatului Estic. Toate lasate in asteptare din cauza pozitiei inflexibile a administratiei Bush in privinta amplasarii propriului scut anti-racheta in doua dintre tarile membre NATO si UE, provocand binecunoscuta reactie ruseasca si declansarea unui conflict surd dar nu mai putin intens care continua si in acest moment. Europenii cred intr-adevar ca sloganul de campanie al lui Obama se va putea transforma intr-o noua linie politica a SUA. Nivelul de asteptare este foarte mare si este de presupus ca baletul diplomatic ce va incepe imediat inspre Washington va aduce acolo tenorii echipei de la Bruxelles. Ceea ce ar putea insemna o discutie nu numai despre relatia SUA-UE dar si despre relatiile si perspectivele NATO si ale unei eventuale constructii comune a unei noi arhitecturi de securitate mondiale. Cu ochii pe Guantanamo In materie de certitudini - si asta ar putea modifica intr-o proportie insemnata percep�tia opiniei publice europene dar si atitudinea unor lideri politici importanti � este inchiderea centrului de detentie de la Guantanamo si inceperea unui proces de denuntare a tot ceea ce au insemnat progra�mele cunoscute sub numele de "inchisorile secrete ale CIA", inclusiv a practicarii torturii, lucru deja recunoscut acum public de catre oficiali ai Pentagonului. Este vorba nu numai despre o operatiune de imagine, ci de un proces extrem de complex care este posibil sa implice nu numai oficiali americani de rang inalt, ci sa aduca si multe elemente noi in ce priveste conexiunile euro�pene. In mod cert, Uniunea Europeana va saluta cu entuziasm un asemenea demers, dar ramane de vazut cum va fi pus el realmente in aplicare si cat de departe se va putea merge.

Corespondenta speciala de la Cristian UNTEANU, Bruxelles