Mi-a cazut in mana cu intarziere cartea de amintiri a lui Valentin Teodosiu, cunoscutul actor de la Nottara, "Un clovn pentru eternitate" (Editura Fundatia PRO, 2006, ilustrata cu desenele-portret imediat recognoscibile ale lui Horatiu Malaele). Marturisesc ca am o slabiciune pentru volumele de acest gen scoase de personalitati ale scenei si filmului romanesc, pentru ca ele, personalitatile, fiind chiar in miezul actului artistic, avem de fiecare data ceva de invatat din marturiile lor. Cu atat mai mult cu cat aceste "dari de seama" sunt facute cu seninatate, nonsalanta, umor si - pentru a capta rapid bunavointa lectorului - cu multa autoironie. E si cazul intreprinderii epice de fata: oriunde deschizi paginile lui Valentin Teodosiu, dai peste intamplari cu talc, unele de tot hazul, incepand cu copilaria post-stalinista, trecand prin adolescenta si maturitatea "socialiste" si culminand cu zilele noastre din eterna si fascinanta Tranzitie, cand, de fapt, actorul a si ajuns la deplina consacrare. Impresionanta la autor e capacitatea de a surprinde in tuse rapide esenta unui gest, a unei replici, a unei fizionomii amicale sau, dimpotriva, adverse. Se poate cita copios din carte, dar nu are rost s-o fac si nici nu prea e spatiu pentru asta; las, asadar, pentru cititor inteaga savoare a acestei lecturi.

Ioan GROSAN