Cristian UNTEANU 

DacA mai adAugAm la asta si presiunea enorma care ar fi fost declansata, instantaneu, de opinia publica si de organizatiile non-guvernamentale specializate, avem imaginea unei reactii extrem de dure, la nivel de societate, impotriva unui gest incalificabil si care, ca regula absoluta, este incadrat in cele mai severe prevederi ale legii. La noi, onorabila Justitie romana aflata in plin proces de monitorizare n-are niciun fel de probleme in a da drumul unor asemenea criminali. Motivul sa fie cetatenia lor ameri�cana? Tot ce e posibil, numai ca acordurile in acest sens incheiate intre Romania si SUA privesc o categorie foarte speciala de persoane, militari sau membri ai serviciilor de informatii aflati in misiune si care sunt repatriati pentru a fi judecati in tara de origine. Si asta este o intelegere care a fost larg discutata (si condamnata) la Bruxelles, ca fiind una dintre masurile considerate abuzive si depasind litera si spiritul legislatiei internationale, scuza invocata fiind starea de urgenta determinata de razboiul global impotriva terorismului. Numai ca acest privilegiu american al imunitatii nu dateaza doar din perioada de dupa atentatele de la 11 septembrie, ci a fost impus in toate acordurile semnate dupa cel de-Al Doilea Raz�boi Mondial cu tarile unde au fost vreodata instalate baze americane. Putem discuta cu alta ocazie acest subiect, numai ca, de data asta, e vorba despre simpli cetateni americani care au rapit un copil roman, cu intentia de a trece granita avand copilul ca ostatic. Asta este o crima si trebuie tratata ca atare. Justitia romana ce pazeste? Dupa ce legi actioneaza? Nu dupa legislatia europeana in domeniu, poate cea mai severa din lume in domeniul protectiei drepturilor copilului, cea despre care am spus nu numai c-am adoptat-o, dar ca o si aplicam cu strictete? Daca va mai amintiti, tocmai asta ne-a salvat in momentul in care in Parlamentul European se punea foarte serios problema inghetarii negocierilor de aderare cu tara noastra pana la rezolvarea situatiei dramatice din orfelinate. Acum ce facem? Aratam ca toate angajamentele duioase de atunci si pana acum nu sunt decat praf in ochi si ca, de fapt, realitatea seamana cu cea dintr-o republica bananiera? Are ceva de zis CSM-ul in aceasta privinta? Se va misca ceva in sensul unei sanctiuni disciplinare exem�plare? Nu-mi vine sa cred. Are cumva ministrul Justitiei puterea sa ia vreo masura care sa le arate partenerilor europeni ca, intr-un asemenea caz flagrant, exista masuri de salvgar�dare in cadrul sistemului, inainte sa asteptam ca un asemenea episod sa ajunga in presa internationala si sa devina un argument in plus pentru cei care doresc nu numai continuarea procesului de monitorizare a Roma�niei, dar si aplicarea unor masuri coer�citive? Problema reala este ca, in acest moment, ne batem pentru anularea procesului de monitorizare si, in consecinta, pentru recu�noas�terea din acel moment a validitatii unei decizii luate de Justitia romana ca echivalenta cu cea din orice stat membru. Ceea ce, logic, ar presu�pune ca cei trei americani rapitori de copii cercetati in stare de libertate in Romania ar fi beneficiat de un tratament asemanator in orice tara europeana. Ceea ce este fals si absurd. Nu suntem o republica bananiera. Dar cum vrem sa de�monstram asta pe baza de fapte in Justitia romana?