Sorin ROSCA STANESCU 

Analiza exhaustiva a ofertei prezidentiale privind o noua Constitutie mai poate astepta. Pentru ca documentul prezentat ieri este deosebit de complex, cuprinzand atat premize corecte, cat si premise gresite. Precum si proiecte valoroase ori stupide. Pana unaalta, sa luam in discutie elementul cardinal al viziunii constitutionale avansate de seful statului. Asa-zisa republica semi-prezidentiala. In prezent, struto-camila continuta in substanta Legii noastre fundamentale consta tocmai in existenta regimului semi-prezidential. Ce inseamna aceasta? Ca seful statului, ales nu de Parlament, ci prin votul direct al cetatenilor si dobandind astfel, ca persoana, cea mai mare legitimitate in stat, are o situatie ambigua. Pentru ca imparte intr-un mod straniu atributiile executive cu primul-ministru. Si, in general, la acest capitol, primul-ministru este mai puternic. In aceste conditii, ce-i mai ramane sefului statului? Sa dea cu gura. Sa lanseze critici impotriva Executivului din care, formal dar nu si real, face parte. Sa genereze tensiuni. Sa se ocupe de intrigi. Sa manevreze, atat cat poate, serviciile secrete. Sa reprezinte, dar nu si in zona economiei, Romania peste hotare, intr-o maniera mai mult formala, pentru ca ministrul de Externe subordonat primului-ministru are, pana la urma, painea si cutitul in materie de diplomatie. Si, in fine, sa-si arate muschii atunci cand trebuie numiti noi ministri. Exact ceea ce a si facut Traian Ba�sescu, cu precizarea ca tempera�mentul sau extrem de agresiv si impulsiv si-a spus cuvantul din plin, in aceasta privinta. Fara niciun fel de discutie, exista un decalaj incorect intre legitimitatea sa, conferita de votul universal si puterea reala de care dispune. Solutia trebuie identificata intr-una dintre cele doua variante posibile si logice oferite, de altfel, prin orice tip de analiza a dreptului constitutional comparat. Prima: presedintele va avea mai putina legitimitate si mai putina putere, devenind un personaj mai degraba decorativ si reprezentativ, solutia fiind nu numai schimbarea fisei de post a sefului statului, ci si a mecanimsului prin care acesta este instalat in functie. Cu alte cuvinte, ca in alte tari europene, presedintele ar putea fi desemnat nu in urma votului direct al cetatenilor, ci prin votul indirect al acestora, adica imediat dupa alegeri, de catre noul Parlament. Este o formula care ar pune capat pentru totdeauna celui mai grav conflict institutional, cel declansat de atatea si atatea ori in Romania, intre Presedintie si Parlament. Intrucat nu s-ar mai calca pe bombeu cu primul-ministru, nici razboaie intre palate nu ar mai fi. In schimb, in aceasta varianta, exista doua dezavantaje. Populatia pierde privilegiul de a-l desemna ea insasi pe tatuc. Si s-ar putea ca romanii sa nu doreasca acest lucru. In al doilea rand, pentru ca sistemul sa functioneze, in conditiile in care el s-ar baza mult mai mult pe partide si pe Parlament, ar fi necesar ca aceste institutii sa dobandeasca in politica un nivel de educatie, de maturitate si de profesionalism care nu exista inca in aceasta tara. Alta solutie decat republica parlamentara este republica prezidentiala. In care seful statului devine persoana care a obtinut in mod direct cele mai multe voturi ale populatiei si care isi asuma, atentie, in mod constitutional, si conducerea Guvernului. Asemanator sistemului din Statele Unite si din alte tari. Si din nou, in aceasta varianta, conflictele inter-institutionale ar putea fi evitate. Cu exceptia celui dintre seful statului, devenit si prim-ministru, si Parlament. Care ar urma, asa cum este si firesc, sa-l cenzureze. Si, la nevoie, sa-l demita. Republica semi-prezidentiala, propusa ieri, este o prostie. Un semn fie ca Basescu nu are curajul sa mearga pana la capat - caci el isi doreste sa fie un despot luminat, desigur, nu intunecat - fie ca este las si nu indrazneste sa isi asume intreaga putere, insotita si de intreaga raspundere.