Dan Petrescu a gasit omul potrivit la Urziceni si construieste o echipa interesanta. Promovata cu Costel Orac pe banca in 2006, Unirea a gasit repede atrenorul ideal: Dan Petrescu (foto). Ambitios, dedicat si priceput, a reusit sa il convinga pe Bucsaru sa il lase in pace, si rezultatele au aparut. Locul 10 in primul an, apoi finala Cupei si locul cinci, iar acum pozitia secunda la terminarea turului. O ascensiune care a adus in prim-plan jucatori noi si profilul unui antrenor spectaculos pe banca si modern in jocul echipei. Primul care a observat ca la Unirea Urziceni se intampla ceva a fost Cornel Dinu, care acum un an si jumatate a laudat ritmul de joc si dinamica in teren etalate de echipa lui Petrescu. Incapatanat si dornic sa castige mereu, antrenorul Unirii are marele merit de a nu-si fi pierdut capul dupa primele succese. Trecut ca jucator prin vestiarul catorva echipe mari (Chelsea este doar una dintre ele), Bursucul a asimilat lectia modestiei si a continuitatii. Niciodata nu si-a ironizat adversarii, dar i-a pus deseori la punct in teren. Nu si-a acuzat jucatorii, dar le-a spus mereu ca mai au de muncit pana sa ajunga vedete. O singura supapa: torturile pe care le aplica arbitrilor. Un om apropiat lui, care sta pe banca de rezerve, a povestit ca in minutul unu al unui meci, la prima decizie a centralului, a sarit de pe banca si a inceput sa injure arbitrul. "Dane, potoleste-te! Nu vezi ca a dat pentru noi?!" i s-a spus de catre apropiati. Obsesia pentru corecti�tudine si munca a lui Petrescu a fost pusa sub semnul intrebarii doar in preajma unor jocuri cu Steaua, atunci cand relatiile dintre Bucsaru si Gigi Becali pareau sa conteze in stabilirea rezultatului final. Din fericire pentru Unirea, modul in care s-au desfasurat meciurile a anulat orice banuieli anterioare.