Daca Bucsaru inseamna banii Unirii, iar Petrescu, inima clubului si aportul de pricepere al unui viitor antrenor de succes, creierul lui MM Stoica a adus organizare si eficienta. Managerul plecat de la Steaua dupa o perioada in care cu greu mai recunosteai in el presedintele european si omul civilizat care venise de la Galati si-a regasit aerul obisnuit dupa cateva luni la Urziceni. La fel ca si la Otelul sau Steaua, aparut jucatori surpriza care s-au impus rapid, adversarii clubului au iesit aproape mereu din conflicte cu coada plecata, iar echipa a avut liniste. Meme a adus un baltic de mare talent pentru poarta Unirii, iar jucatori care pareau pierduti (Mara, Galamaz sau Bilasco) au inceput din nou sa se simta fotbalisti. Atitudinea lui Mihai Stoica a fost condimentul potrivit langa orgoliul lui Dan Petrescu si a molipsit un lot in care trebuie sa cotrobai bine pentru a gasi profilul vreunei vedete. O singura iesire regretabila din partea lui, bineinteles la meciul cu Dinamo, atunci cand Meme a strabatut terenul pentru a intra in cabina oficialilor adversarilor. La fel ca si in cazul jucatorilor readusi pe drumul cel bun, Urziceniul este "salonul" in care fotbalul l-a recastigat pe Mihai Stoica, iar acesta s-a regasit pe sine insusi.